Primăvara
Mă-ntreb, de ce n-am murit până acum?Mi-au rămas doar gânduri, arse de scrumAș vrea ... dar n-am ce să-ți oferCrăiasa rece, domină-mă mereu
O minte strălucită am avut cândvaȘi o inimă curată, dar tot-i acum a taȘi suflet cald eu am avutDar s-a lovit de frigu-ți, a ars și ma durut
Zici că toate sunt povești și dragostea-i imaginară,Că lumea e a ta, iar eu-s o biată fiară?Dar-n întunericul adânc s-ascunde o altă razăȘi puterea ei mă va ghida spre oază
Nu mă minți, nu ești stăpânaÎncă mai sper să văd luminaÎncă mai cred că gheța se va topiȘi primăvara, din nou, aievea, va-nflori.
P.S. și o piesă pentru suflet:
