O să vă prezint o proză cu frînturi de gînduri..
Sunt în aşteptare. Aştept. Aştept. aştept.
Sunt nerăbdătoare. Şi ce aştept? Aştept un pas nou, un eveniment.
În curînd va sosi o zi importantă pentru mine. Îmi plac sărbătorile, de ce? Pentru că datorită lor sunt adunate toate persoanele dragi şi apropiate din viaţa noastră.
Şi iar, sunt nerăbdătoare.
Vine o zi pe care o numesc "coborîrea îngerului meu pe pămînt". Această zi mă face să radiez, şi ştiţi de ce? , pentru că amintirile mele se revarsă din val în val, şi ajung la o nouă treaptă, unde conştientizez ca EA a crescut, ca anume ei i s-a deschis o nouă carte in faţă, paginile ei fiind tipărite de sănătate, succese, şi fericire.
La fel, în acea zi am nevoie de voi , de cei care îmi cară norii posomorîţi din calea mea!!!
Da...în acea zi se mai dăruiesc şi cadouri..nu am nevoie de cadouri - am nevoie de cuvinte şi fapte sincere, dar sincere să fie ; în caz că nu sînt - mă dezgustă total şi capătă un aspect banal.
Atît de multe întrebări neclare, aşa e? Hh..iar întrebare..
Viaţa e un întreg interogatoriu, ea te poartă din situaţie în situaţie, şi te lasă, te lasă să te descurci în ploaie, ia încearcă şi opreşte picăturile ploii! o sa-ţi reuşească dacă o vrei cu adevărat..
M-am cam abătut de la temă..
Sunt în aşteptare..
Aştept. Aştept. aştept.
Cu mare drag,
