Una dintre cele mai fascinante minuni descrise in Biblie, este mersul pe apa a lui Iisus.
Cu siguranta ai auzit de ea de la bunei, parinti sau poate chiar ai citit secvente din Evanghelie dupa Marcu sau Ioan.
Departe de explicatii, argumente sau critica, vreau sa privim acest subiect sub un alt aspect, sa lasam deoparte convingerile noastre religioase si replici de genu: ”cum a fost posibil?” și sa ne adresam cea mai importanta intrebare:
”De ce?”
Povestea incepe cu uciderea lui Ioan Botezatorul.
Afland vestea, Iisus n-a mai voit sa ramana in Galileea, si-a trimis ucenicii intr-o corabie pe celalalt mal al Marii Galileei, iar El a plecat pe un munte pentru a se ruga in singuratate.Cu toate ca ucenicii au vaslit toata noaptea, au reusit sa parcurga doar cateva mile, pentru ca corabia lor a fost lovită de valuri și de vânt.
Dar, deși furtuna i-a împiedicat să urmeze porunca lui Isus, ei nu au renunțat și au continuat să vâslească.
Iar in zori, ei l-au văzut pe Iisus "mergând pe apă" pentru a-i întâlni. Ucenicii s-au înspăimântat, crezand că văd o nălucă, dar apoi au inteles ca marea care îi împiedicase să înainteze nu era niciun obstacol în calea lui Hristos.Apostolul Petru, fiind încurajat de prezența Mântuitorului, a arătat la început o mare credință și a mers pe apă către Iisus, dar pe măsură ce mergea a început să se înspăimânte și să se scufunde strigând: "Doamne, salvează-ma!" Imediat, Iisus l-a apucat de mână și l-a tras, spunându-i: "Puțin credinciosule, de ce ai început să te îndoiești?" Astfel, Iisus demonstrează că îndoiala temporară în puterea lui Hristos și este cauza fricii, iar atunci când întâmpini greutăți, ai nevoie de credință în Dumnezeu pentru a le depăși.Iar frica nu e nimic ... un nimic lipsit de CREDINȚĂ!
