Copilul..firea cea  mai sensibilă. Întruchiparea purității și a inocenței este fluxul fericirii asupra noastră. Zâmbetul lui inofensiv exprimă dulcea realitate care o emană ochișorii lor. Nu-mi pot imagina că aceste fiinițe dulci pot fi discriminate, dese ori fiind privatizate de drepturile sale. Oare cum această ființă minunată care te poate înduioșa prin zâmbetul său poate fi înjosită?  Un suflet tânăr a unui copil este ca o pasăre ce vrea sa-și i-a zborul, să fie liber să cunoască orizontul plin de vise, însă este atât de urât când cineva îi frânge aripile în zbor, îl lasă singur și-l ofensează.          

 Cum poate oare cineva să lovească un copil?  Acest lucru este inevitabil în țara noastră în care violența este singurul mijloc de a face un copil să înțeleaga (cel puțin așa afirmă unii părinți violenți). Violența este o acțiune josnică, oare chiar nimeni nu vrea să înțeleagă?

  Copii au drepturi depline, ei au dreptul de a urma școli, însă nu toși copii cu părere de rău, au posibilitatea, din cauza împovăratelor probleme financiare, care ne bat zi de zi în pragul ușii, însă mă gîndesc oare acesta să fie un motiv ca copii să nu studieze? Nu voi învinovăți aici nici statul și nici parlamentarii, însă doar întreb, de ce nu sunt respectate drepturile copiilor? Trăim totuși îmtr-o țară democrată și liberă!

 Cum am putea lua  drepturile acestor ființe nevinovate care au nevoie de ajutorul nostru dar și a părinților. Mă gîndesc acum că majoritatea copiilor suferă de absența părinților care sunt plecați peste hotare. Fiecare copil are dreptul la familie, însă de ce copii din țara noastră sunt privatizați de acest drept, de ce vedem chipurile dragi a părinților doar prin poze și sperăm ca într-o zi să se schimbe ceva în țara noastră iar părinții să se întoarcă acasă? Vizibil acest drept este încălcat, căci noi avem nevoe de părinți ca să creștem în siguranță.

 Astăzi putem vedea cu ușurință pe  străzile aglomerate a orașelor mari, copii care cerșesc câțiva bănuți pentru a-și asigura hrana,  o parte din ei sunt orfani, sunt copii străzilor, pentru ei strada este singurul mijloc de existență, iar alții dintre ei au părinți bolnavi care trebuie să-i intrețină și să le ofere ajutorul. Mă gândesc că acești copii devin victimele drogurilor sau a abuzurilor și nimeni nici nu încearcă să le ofere un umăr pe care să plângă sau o mână de ajutor pentru îmbunătățirea stării sale.

 Va-ti întrebat vreodată ce puteți face voi pentru ei? Dar pentru soluționarea acestor probleme? Toți sunt nepăsători, trec pe lângă ei fără să-i observe, devenim o generație indierentă, nu cred ca pentru unii copii Moldova este țata în care ar vrea să locuiască, însă pentru mine Moldova este țara în care mă văd crescând, pentru că părinții de mică mi-au respectat drepturile și de acea iubesc copilăria, dacă toți părinți din lume ar fi ca ai mei atunci lumea ar fi mult mai bună și frumoasă pentru toți copii.

Daniela Timofti