Groaza repetabilei trăiri
Este suferinţa din priviri.
O dilemă tragică din viaţă
E un suflet mort de aroganţă.
Ne găsim refugiul noi, oare,
Într-o lume plină de teroare?
Mai avem noi, oare, ceva cuget
Cînd de peste tot s-aude muget?
Ce mai zice, oare, inocenţa
Crud ucisă cu impertinenţa?
Şi în golul acesta plin de crime,
Am lăsat un loc şi pentru bine?
E o pură indignare-n lume-
Fără cap fiind obţii un nume!
Acum timpul e de remuşcări,
Dragoste, în fond, şi resemnari.
de la lecţia de litertură universală, cu drag :*
Tagged: pozele mele, tragedie, şcoală
