Zilele astea e cam noros afară. Azi am privit ploaia din altă perspectivă şi am realizat că-i o sursă nesecată de inspiraţie.
Plouă iar.
Plouă iar şi ploaia asta toată
Are ceva sfînt şi bun în ea,
Şi se scurg pe văi cu ea odată
Grijile şi suferinţa mea.
Plouă iar şi-ai zice că-s nebună
Dac-aş sta afară pînă-n zori,
Şi eu ţi-aş striga că-i o minciună:
Ploaia-i mîntuirea cea din nori.
Plouă iar şi ploaia mea e caldă,
Ba mai mult, e plină de culoare,
În ea nemurirea mea se scaldă,
Ploaia nu-i tristeţe, i-o valoare.
Plouă iar şi stropii mari de ploaie
Oglindesc doar clipe şi plăcere,
Ce se scurg ca apa în şiroaie,
Ploaia asta este o avere.
Plouă iar şi norii storc lumină
Ce s-a cuibărit în ei din soare
Iar noi savurăm pacea senină
Şi a ploii sfîntă alinare.
Tagged: inspiraţie, ploaie
