dedicat peștișorului de aur.
Pe stânca neagră de smarald,
Săpată adânc în malul mării,
Pierdut, cu valuri stă la sfat,
Umil pescar, lăsat uitării.
***
- Oh, peștișor cu solzi de aur,
Ce-n mări sărate casa-și are
Te rog acum să vii la mine
Și inimi-mi dă-i ascultare.
***
Asculto cum, nebuna, bate…
Din piept să iasă ar dori.
Demult aș fi, cred, aruncato
De fără dânsa aș muri.
***
Ascultă cum, blocată-n piept,
Răsună vocea-mi tremurândă.
Iar când visez și cănd sunt treaz,
Ca lupii, gănduri stau la pândă.
***
Iar dacă-n plasa care-am aruncato
Vreodată tu îmi vei cădea,
Avea voi doar o singură dorință:
Acum și-n veci să fii a mea!
