De obicei, atunci când iubeşti, în permanenţă încerci să te schimbi într-o persoană mai bună, mai altruistă, mai perfectă, astfel încât, partenerul(a) să nu aibă dubii referitor la compatilibilitatea dintre voi.
În momentul în care îţi scoţi "masca", există 2 posibilităţi: 
1.Compatibilitatea se păstrează, partenerii trăiesc aceleaşi valori, continuă mai departe să se respecte, să cedeze când e cazul, cultivând sentimente nobile. 
2. A doua situaţie: apar tot mai des şi mai des situaţii de criză în relaţie. Partenerii nu cedează, se ceartă, ridică vocea, îşi pot spune chiar "caută-ţi alta (altul) mai bun sau acceptă-mă aşa". 
Paradoxul e, că-n unul şi al doilea caz ei continuă să formeze o relaţie. 
Întrebarea mea e, de ce totuşi partenerii în ambele situaţii îşi spun "te iubesc"? În primul caz- e evident răspunsul. În al doilea.... întrebare retorică.