Noapte într-un vis străin
O noapte într-un oraş străin, în drum spre altundeva; stau la masă cu doi necunoscuţi, el şi ea, apoi, se adună mai mulţi, mai târziu, simt nevoia de nestăpânit să le mărturisesc că feţele lor îmi par familiare, ea e brunetă, cu o faţă deloc atrăgătoare, salvată totuşi de nişte buze care mai încolo îşi vor spori dimensiunile, înzestrând-o pe stăpână cu trăsături venerice, stilizate, abia sugerate. Nu ştiu cum, posesoarea buzelor sămânţoase a ales să rămână cu mine afară, abandonându-şi partenerul, care intrase în local, fără a se arăta suprins de opţiunea ei.
Ne-am apropiat încetişor, am cuprins-o în braţe mai mult pentru că simţisem nevoia să o ocrotesc la pieptul meu. Iar apoi, ne-am sărutat şi aici, gura aceea atât de fecundă şi-a îndeplinit minunat datoria, tamponându-mi molatic buzele, ameţindu-mă şi furându-mi pământul de sub picioare.
I-am spus cu emoţie că eu beau numai lapte dimineaţa, pentru a creşte mare şi pentru a fi sigur că-mi cad dinţii doar în timpul somnului şi nu atunci când mănânc ceva mai tare, un măr sau carne de iepure bătrân şi că nu sunt eu vinovat, profesorii nu au trecut notele în catalog, dar nu uitaseră să pună acolo un "a" roşu, ca şi când eu nu aş fi venit încă pe lume, sau dacă venisem, nu stătusem mult, poate doar la micul dejun şi, tot ascultându-mi vorbele, fata muri în braţele mele, fericită, pierdută şi cu ochii înceţoşaţi.
O punem de-o nuntă ca-n cărţile de antropologie şi etnologie, curată afacere, îţi scoţi banii cât ai clipi, închiriezi rochia şi costumul de mire, nu plăteşti, la sfârşit, toţi muzicanţii, ci exclusiv pe cei care ţi-au cântat cel mai bine, le arăţi uşa, rosti el cu aerul omului culpabil de afi fost prins copiind din Biblie la ora de religie, cu Biblia pe genunchi, tremurând de excitaţie, asudat la subţiori, întemeiem o nouă familie, celulă de bază a acestui organism în continuă transformare care este societatea, buda o facem în funsul grădinii, cât mai departe de nasul lumii, o budă cu suport pentru picioare, ca o masă de naştere, să ţinem cracii cât mai comod îndepărtaţi, pentru minim de efort sfincterial şi maximum de randament, astfel realizând un câştig de timp şi economisind hârtie igienică, iar cu banii puşi deoparte ne cumpărăm un câine, la care vom face lunar economie de nume, nepunându-i nici unul
fata îmi moare în braţe, istovită de focul egoismului meu nedăruit, din cel primar, fără frâie; de frică, mi-e somn toată ziua, vorbesc mult şi tac, râd şi mă scălămbăi uneori fără putinţă de a mă abţine, dar nu-i rău, lumea nu iubeşte inhibaţii, câtă vreme nu le poate citi în suflet un cuvinţel.
Sursa
2007-09-24 21:07:00