eu nu am scris de demult nu pentru că am mîna în ghips, sau pentru că n-am timp…da pentru că mintea mea zboară în cu totul altă direcţie decît cea a blogului, worpressului şi chiar şi wordului.
eu am fost ispitită să manînc tort cu bere, da, titlu la unul din posturile trecute. nu eu am comandat altceva decît bere. da tortu o fost bun. tortu o fost cu cocos şi o fost bun. cînd mănînci tort bun asta de parcă te uiţi continuu la mean girls, sau de parcă citeşti o carte interesantă de 600 de pagini,sau cînd îţi găseşti geanta care îţi place.
noi cu mama nu suntem sladcoeşki. nu. noi suntem mai mult. noi nu ne limităm. cînd am fost la mare, o femeie rîdea de noi…vî derjitesi tolico na confetah. noi am chemat-o cu noi la un ceai şi nişte bomboane la 11 noaptea. ea o spus … net, ia so sladkim ne oceni, ia bolishe liubliu seliodku. fimeie, nu vrei bomboane, nu-ţi dăm. ce-mi trebuie seliodka ta cînd eu am bomboane ukraineşti de 100 de grivne.
oboje. eu dac-aş scri pe site-uri, nu numai pe blog, eu n-aş scri despre cîte perechi de tufli am eu în dulap sau cît de bine să fii copil. eu aş scri despre altceva, nu ştiu anume ce, dar despre pantofi şi copii nu aş scrie. eu am imunitate la pozele voastre cu copii mici. ne smeşno.
asta dam nu e normal să asculţi atîta muzică care te pune pe gruz şi care nu are sens deloc.
