E tainică, e frumoasă planeta MarteȘi-ar fi grozav ca să pornim spre eaCu ochi romantici, ațintiți departe:Vom cu-ce-ri, vom va-lo-ri-fi-ca!Am construi acolo orașe, grădini cu flori - Toate sub sticlă, cu oxigen pompat de dozatoare,Din difuzoare ne-ar cânta privighetoriCu triluri dulci și răpitoare.
Și-am porunci cafeaua. Sorbind în nări aroma,Am urmări jurnalul TV care ne-ar spuneCă pe Pământ ghețarii s-au topit,Iar apa mării stă să-nece Roma.
Că-n Europa vara nu mai plouăȘi-n Amazonia pădure nu mai este,Că-s morți de foame-un milion sau două,Și peste tot război e, și proteste.
C-a explodat un sincrofazotron,Că nu mai este loc pentru gunoaie,Că-n atmosferă n-a rămas ozon,Și-n România n-a rămas o oaie...
Și-atuncea vom simți cum ne străbateUn mult prea simplu, dar teribil gând:Ce căutăm noi pe planeta MarteCând este-atâta treabă pe Pământ?
Să-mpădurim Sahara, pustia cea arabă!Să ducem pâine unde-i foame-acută!...Porni-vom spre Pământ, lăsând în grabăCafeaua marțiană nebăută.http://www.timpul.md/ http://www.dilemaveche.ro/ http://www.saptamina.md/
