doze de dulceata

Azi o sa scriu din nou despre iubirea mea de vara, Dumi , de doar un anisor si 5 luni. Si cind il intrebi “Cati ani ai?” desface degetul aratator si ridica maina sus cu el si arata satisfacut ” 1 ! ” .

Nu vorbeste inca clar, asa cum unii bebe o fac de varsta lui, insa nu cred ca e o problema. De doua zile zice insistent ” ma-ma, ma-ma, ma-ma” asa pe silabe , intr-un mod gingas, ca’ti topeste inima.

-Dumi, ma iubesti?

-Deaaaaa !

- Tare?!

- Taaaiiie !

valeleu, dapoi dupa asa conversatie nu poti decat sa’i cazi la picioare si sa’l rasfeti cu saruturi. Si cind ii ceri unul, se apleaca spre tine si intinde mandru obrazul. Deja stim ca la culoarea verde a omuletului de la semafor , noi traversam strada, iar la cea rosie e   ” îîîîîî ” , adica nu se poate. Atunci cand maninca, da din cap  cu “mai, mai,mai, ce bun e “  , iar la cintecul “nu-mi e frica de bau-bau” arata cu degetelul ca intr-adevar asa e. Pricepe totul destul de bine si cind vede o floare , se apleaca incetisor si o miroase.

Dragalosenia asta de copil e cel mai scump lucru care-l poti vedea vreodata. Doar energie pozitiva transmite cand esti in jurul sau.