evadare.

Stii ce vreau?

Vreau sa traiesc singura. Da! Numai gindul la asta ma face sa sar in sus ca o nebuna. Nu ca nu-mi iubesc parintii, dar la virsta asta, chiar daca nu sunt eu asa de mare, cum par a crede, vreau sa fiu independenta. Si stiu ca voi toti care ati trecut deja prin perioada asta o sa-mi spuneti ca e greu sa incepi a locui singura, eu cred ca intr-un an as putea’o face. Numai ca na’, cum imi zice si mama, de unde bani. Asta e si problema, intii sa’mi caut un loc de munca si dupa sa visez sa traiesc singura.

Dar, dar… ar fi minunat de perfect si nu conteaza in ce incapere, asa, cat de micuta si modesta posibil, ca o sa conteze doar faptul ca sunt singura. Sa ma trezesc dimineata frumusel, sa’mi beau cafeaua si sa trag un fum de tig.. asa cum imi mai vine cate o pofta acum, macar ca niciodata nu fac asta. Sau sa lenevesc noptile tarzii cu un pahar rece de bere alaturi si cu depresiile mele non-sens. Sau sa ma gindesc ce maninc azi, ca mi’e gol frigiderul si chiuveta e plina cu vase murdare. Si sa nu’mi pese, ca n-am cui da raportul. Sau sa ascult muzica la volumul maxim, dansind,daca pot zice asta, ca o nebuna, asa cum imi place sa o fac de la un timp.

…defapt, nu stiu ce vreau acum, cred ca sunt doar consecinte la prea mult timp petrecut alaturi de ei. Si nu cred ca sunt pregatita, inca, pentru a locui singura.Prostii. Poate am nevoie doar de o vacanta, inca una, departe de tot.