Scena 1 - Cu dragoste pentru Doctorskii
Era odată o vacă mov ce trăia în Maramureș. Nu era o vacuță specială, nu era prima în competiții, nici un geniu în matematică. Singura ei misiune era să împingă cu coarnele către cei dragi. Putem să o numim și văcuță pentru că era foarte drăguță. Pe ea o chema Florica. Era foarte ascultătoare, tot timpul se ducea acasă la stapînii săi: Diorde și Mărie. Ei își ungeau mîinile cu vaselină să nu îi rănească fragezimea ugerului. Iar într-o bună seară Florica se rătăci. Mergea și mugea disperată după stăpînii ei care îi dădeau fîn, sau o scărpinau după ureche. Astfel rătăcind ajunse în padure într-o poiană de fag. Încă de cîteva luni prin satul Rohia se zvonea despre un zimbru fioros în acea pădure. Zimbrul era căutat de vînători și de alți localnici. Mai era căutat şi de nişte pidari care aveu să vândă zimbrul la o rezervaţie din Polonia. Vaca se rătăci în pădurea de foioase, plină cu iarba de îţi ajungea pînă la brîu şi te gîdila plăcut cu mirosul ei. Florica crescu în trei ani ca vietate blîndă cu gene lungi și cu nările mereu calde. O bucată mare de timp șezu în acea poiană, pînă își făcu apariția zimbrul. De fapt zimbrul nu era fioros precum vorbea lumea din acel cătun din contra avea ochii la fel de blînzi ca și ai Floricăi.Ochii amândurora erau de o limpezime clară, limpezime pe care o poţi observa numai la consumatorii de heroină. Astfel Florica și zimbrul pe nume Borea și-au întîlnit dragostea pentru prima dată în viață. „ Pentru că așa era de la începutul timpurilor, cînd primul taur a întîlnit-o pe prima jună vacă și s-au cuplat pentru prima oară: mugiră prelung și atunci. ” după Coelho.
După acel zimbru se ducea o luptă nebună printre vînători. Umblau grupați ca să îl captureze iar alții pentru a-l împușca. Spre dimineață tufișurile foșneau iar cerul era agitat de norii plumburii și ploioși. Prin codrii de fag se mișcau vreo patru săteni cu carabinele încărcate. Auziră mişcari și se aliniaseră în semicerc de lună. Fugeau ca stricații spre poiana de fag. Diorde își potrivi ochiul său stîng care nu îl futea niciodată în cei 20 de ani decînd a rămas fără cel drept. Puse belicul în axa de mijloc a țevilor și apasă pe trăgaci TuH TuH de cîteva ori. Alicea se împrăștia peste frunzele ierbii încît rămase ferfenițate. La disțanța de vreo 6 metri se auzi un muget prelung de durere. Sătenii își miscau grabiți picioarele spre locul unde se produse împușcătura. Ajunși la locul faptei zăceau în sînge două vite-Borea și Florica. Diorde înmărmuri cu carabina în mînă. Se trînti în genunchi și era o fază ca în acestă piesă :- Ai di pula me, Mărie. Am țîpat în biata vacă cu carabina. Oooo, văi de capul meu! Tulai, Doamne de noroc. Diorde se înțelese cu sătenii de încărcară leşul Floricăi în căruță. Moșul se grăbi spre Baia Mare cu o ploscă de pălincă, ca să predea carnea în schimbul unui preț de nimic. Se duse la țăhul carmangeriei Dalia (în cazul de față trebu de șerut vriun cîrnaț). Pațanașii bulibași descărcară carnea, au fasonat-o și a fost trimisă în secția de congelare. Acolo carnea Floricăi a stat aproape un an fără să fie atinsă. Venise așa o vreme cam pe acum. Lumea se grăbea în concediu. Directorul de sclad le zice:- Pațanași, hai să lucrăm și carnea din depozitul 2, cred că are deja un an decînd e congelată. Zis și făcut. Carnea a fost prelucrată cu coloranți, mirodenii, sare, aditivi alimentari care îi dădeau un gust plăcut. Apoi urma procedura de mărunţire şi prelucrare termică. Carnea Floricăi fu mărunţită şi împrăştiată prin toate fibrele musculare a altor vaci din Satu Mare, Bistriţa, Sălaj şi alte comune din jurul municipiului Baia Mare. Un bulibaş mai smecher porni maşînca de făcut cîrnaţ. Zis şi făcut, din 300 kg de carne s-au apucat de făcut o specialitate de cârnaţ, pe la noi îi cel Doctorskii, iar din ce a rămâne să facă sasiski. Dahuia sasiski pac pac pac în coropce şi apoi duse în camera de răcire. În sasiski ca prin minune nu trecu nici un gram de carne a Floricăi, toată carnea ei se nimeri spre fundul cuvei cu pasta omogenă. Începu procedura de fabricare a cîrnaţului. Abia spre sfârşitul procesului în 2 membrane artificiale nimeri carnea Floricăi. Mulţi nu înţeleg şi cred că se întreabă, "Nahuia citesc asta ? o pinticăreală narativă". Eu răspund "Du-te în ... unde nu ai mai fost, reader arogant ce eşti. Du-te de citeşte comentarii de facebook." Îmi cer scuze de întrerupere a firului narativ, cu permisiunea furtunii de afară şi a curentului electric pe piloni de lemn putred continui să scriu. Cîrnaţul proaspăt produs şi răcit fu ambalat iar dimineaţa la 6 l-au dus într-o reprezentanţă comercială a Carmangeriei Dalia. În vitrine dahuia mezeluri de vacă, porc, cal, cîine etc. Pălşile cu cîrnaţ au fost aranjate în holodilnicul de steclă. Vînzătoarea grasă şi sânii ei aranjaseră pălşile Floricăi la distanţă una de alta. Doamna Amalia începu a nouă zi de muncă cu vechea rutină, plictisitoare.
Scena 2 - Fata cu bucle
Se scurse nemilos încă o zi pentru toată lumea. Unii devenise mai bătrîni, mai bolnavi, mai decepţionaţi sau alţii mai fericiţi, mai sănătoşi, mai pozitivi, mai bogaţi. Studenţii erau mai liniştiţi nuştiu de ce, poate că se duse încă o zi din anul universitar. Seara ieşiră la plimbări prin parcuri, pive pe terase, unii la făcut bani ca taxişti, altele la făcut bani cu corpul, sau alţii care s-au cufundat în lecturi de cărţi, comentarii de facebook şi multe multe detalii. Era o noapte răcoroasă în care fără un batnik pe tine nu era chip să stai de vorbă, mai mult clănţăneală de dinţi.Noapte neagră ora 4. La Non Stop doamna Amalia mai număra rubla făcută în timpul zilei, mai ştergea cîntarul, vitrina. Blea şi la un moment dat întră o fată cu bucle negre şi cu ochii roşii. Se opreşte pe loc şi tace. Doamna Amalia îşi zise în sine "Ce Dumnezo, caută fătuca asta la ora asta ?". - Bună seara, zise fata zîmbind cu toţi dinţii.- Bună dimineaţa, răspunse doamna Amalia. Cu ce vă pot servi, domnucă dragă?Padruga rămase impresionată de amabilitatea şi temperatura catiolului sufletesc al doamnei. Şi zise iar cu zîmbet:- Un cîrnaţ. Doresc să cumpăr un cîrnaţ. - Ia, aici de aista, de aista, îi explica doamna. Fata nu se gîndi mult şi arătă cu degetul spre palca cu carnea Floricăi. Oi blea nu ştia ce va urma.Vînzătoarea ia cîrnaţul respectiv îl cîntăreşte, îl împachetează şi mai bate în casă 8 roni. Cînd palca de cîrnaţ rămasă observă lipsa surorii sale, începu să se umfle cu lacrimi de durere şi E 621. La un moment dat se dezmembrase de borîse tăt holodilnicul la Non Stop. Pînă acum a rămas un mister carnea Floricăi.
Toată lumea simte lipsuri. Numai 6 seminţe ajung pentru fericire şi prosperitate. Vă pup umed !
