Bună dimineața. Lili Lozan a intrat în emisie directă. Șoferii au pornit demult troleibuzele. Politicienii mai dorm cu mîinile ascunse prin părțile puțifere. Studenții de la sate ies pe la rutiere în plinătatea frigului de afară. Afară se iese pentru că sistemul vrea mai mulți oameni cu carte, oameni cu taburetcă la cap. Oameni care să li se dea ușor mîinile înghețate la scris iar salariul să fie controlat din cadre. Oameni care au lăsat acasă dormind copii cu carie dentară. În orașe se mai trăiește bine doar în centru. Duminica e una din zilele în care orașul se perindă ca un prosop curat. Unii poartă flori pe mîini, altele poartă basmalele de duminică. Nefondat sistemul îi împinge cu stupoare la ziua de luni. Ziua de luni nu este atît de urîtă precum pare, sau s-a creat falsa iluzie. Neputința se cunoaște în suburbii unde frigiderul este încă cel din 1980 încoace. Încălțămintea sau hainele de iarnă au fost procurate cu banii comunismului - vechiul vulcan stins. În suburbii trăiesc și șobolanii la parter deopotrivă cu oamenii. Blocurile gri de la periferie sau de lîngă gara păstrează un miros rînced de ulei în care se prăjesc cartofii iar alături fierbe un ceainic cu smalțul distrus. Un pachet de ceai negru ieftin se aruncă peste apa din care ies aburii ca buclele. Din ceainic se servesc doi copii de școală, pe o pîine cu conținut de gluten și amelioratori se unge o margarină mediatizată la televizor. Se întinde ca un scuipat otrăvit sau ca reziduul de păcură. O mamă cu diabet își curăța dinții într-o chiuvetă metalică pe scurgerea căreia sunt oprite fire cărunte de păr. Televizorul se deschide și casa se umple cu sunet de reclamă, generic la știrile de dimineață, sau pe alte posturi se țin predici de zidire duhovnicească o sufletului. Ce huinea. E glod, rima și gunoi. Un căcat imens se prelinge peste societatea pseudo-liberă, crescută pe drojdiile democrației. Subscriu spre final o revelație de senzație, femeile tinere cu doi copii de școală sunt dispuse să înșele. De ce? Tovarășul de viața e urît „Mă împac, dar nu-l iubesc” nefilozofic e măgarul care aduce bani. Dar asta e deja altă istorie. Revenim cu detalii.
Poezie despre Valera
Bratan, aiși o simplă întrebare
Ca înainte pe divan să te așezi,
Arată tăt ce ți-i prin buzunare
De-i telefon ori păidjăr, muguri verzi.
- O, harașo, eu văd că n-ai nimică
Deci azi la cuhne, mudac să stai
Să ne svarești un borș ori o ciulică
Iar pe siliotcă ceapă vreau să tai.
Valera nu se lasă așteptat.
El trece prin Ciocana ca-n ogradă
Nu-s menți, barâge ori asfalt spart.
El e născut ca lumea să nu-l vadă.
Să trăiți bine în Uniunea Albastră. Vă pup umed !