Inima-n tristul ungher
Numai visul mai pătrunde.
Printre-grea zăbrea de fier
E în suflet o durere
Negre suliți îl împung
Iar în zilele de fiere
Tot blesteme vechi te-ajung
E un zangăt de belciuge
Numai zbierăt răgușit
Cine oare va înțelege
Iadul care l-am trăit ?
Apar fețe speriate
Rânjet port nevinovat
Umilințele-ndurate
Lungi dureri le-au încrustat
Aici nu pătrunde soare
Iar-ca mângâieri durerii
Urlă-ntr-una-n celulare
Drugi, zăvoare și injurii.
Compusă la Penitenciarul Aiud, 1960
Autor: Marin Chiriac (link)
