profet

ştiu cît de mult contează timpul cît ne aflăm unul lîngă altul şi deprinderea care se creează insistent cu zilele.

însă ştiu cît de mult îmi place timpul cela, de la început cînd el nu are rost şi cînd orele curg fără ca tu să ţii minte de ele.

mie îmi place prima dată cum se întîlnesc ochii noştri. cum eu prima dată pe zi mă simt frumoasă şi zîmbesc, inima începe nebun să bată iar ochii mei se duc în altă parte şi se întorc la loc, la ochii tăi…doar pentru a înţelege dacă nu-i vreun miraj.

mie îmi place să aud pentru prima dată vocea ta, pentru a-mi închipui cu viteza luminii cum mă suni la 7 jumate dimineaţa şi cum eu te aduc în euforie cu glasul meu somnoros şi cu vibraţii de flirt de dimineaţa.

mie îmi place să te aud cum mă întrebi ceva pentru prima dată şi cum îmi ceri frumos să te iau în seamă şi eu mă gîndesc cum eu am să te iau mereu în seamă fără ca tu să-mi ceri un gram de atenţie.

mie îmi place prima atingere, cînd eu mă gîndesc că pînă aici se poate, pînă în cm acesta ai voie să speri la mine. prima atingere cînd tu nici nu ştiu la ce te gîndeşti, dar eu sigur nu mă gîndesc la nimic.

primul sărut şi eu închid ochii pentru că nimic nu mai contează şi doar momentul cela mai valorează pentru mine. iar atingerea ta merge tot mai sus, sau mai jos (opţional) pentru ca eu să mă trezesc puţin la viaţă şi să simt că de mult e trecut de limită şi mîndria mea se topeşte sub căldură şi interacţiune.

şi prima dată cînd tu intri la mine în casă, treci pe uşa mea, sub care nu a mai trecut nimeni şi eu mă gîndesc că asta e invitaţia mea pentru tine, uşa mea mereu va fi deschisă pentru tine. şi cum tu îmi iai cana de pe masă ca să mi-o duci în cameră şi eu înnebunesc.

eu înnebunesc de la faptul că tu iai cana mea de pe masă, că tu stai pe scaun şi eu stau în picioare, făcînd ceai, că tu te joci cu picioarele mele sub masă, că tu cauţi să nu arăţi cît de mult…cît de mult…şi cît de multe îţi doreşti…şi cît de frumos îmi deschizi parfumurile pe rînd, pentru a-mi ghici parfumul meu pentru tine.

pentru prima-prima dată totul e prea frumos şi eu cam totul uit după o perioadă de timp:

după ce privirea ta devine comună, dar şi vitală pentru mine ca aerul, cînd vocea ta devine bateria care-mi porneşte imaginaţia, cînd atingerea ta devine dependenţa mea, cînd sărutul tău e obişnuinţa, dar şi darul după care tînjesc în somn şi cînd sunt trează. şi cînd prima dată cu tine e prima dată şi totul e ca şi prima dată de fiecare zi, pentru că eu şi azi mă mai simt frumoasă, buzele-mi zîmbesc iar mîndria mea e uitată.