Şi, a mai trecut un an.. s’au mai scurs încă multe clipe, amintiri, momente.. E un început de iunie, e vară deja.. Am mai încheiat un an de liceu, şi parcă mă ia cu fiori cînd mă gîndesc că… mai e doar un an de liceu, şi că degrabă am majoratul..
Nu pot să realizez cînd a trecut atîta timp. 
Îmi trec parcă şi acum prin faţa ochilor amintirea unui copil care mergea plin de emoţii pentru prima oară-n clasa întîi, care a recitat prima poezie primind mai apoi laude.
Sincer, nu doresc să mai am din nou copilăria pe care am avut-o, cu toate că aşi dori să schimb multe-n ea. Dor îmi e defapt de mine copil.. eu, ochi mai şi albaştri, bolfoşică cu păr creţ. 
Acum-s fericită că am absolvit cu brio clasa 11-a, am rezultate şi încă mai am în mine acea dorinţă nebună de a termina liceul..
Radiez într-un fel sau altul, pentru că vara care a început îmi e pentru suflet. Iubesc soarele, şi hainele de vară.
Nu am inima goală, şi nici mintea…
Cred că-i pentru prima oară, cînd omul de alături îmi dă ecouri şi-n viitor, cînd am senzaţia că omu’ ăsta e pentru mine şi că e reciproc, ce ţine de sentimente, dor nebun…
Nu cred că pot să redau prin cuvinte ce senzaţii sînt acelea cînd te trezeşti de dimineaţă alături şi încă-l vezi somnoros, neputînd ochii măcar să-i deschidă, 
pentru că e ceva special în privirile lui, pentru că mă atinge şi deja am senzaţii de zbor…
Probabil că am avut prea multe decepţii.. şi că ceea ce am început să reconstruiesc în mine nu aşi vrea nici-ca-cum să dărîm. Îmi e bine, căci am început să trăiesc nu doar pur şi simplu să supravieţuiesc.
Iubesc.
