Nu credeam niciodată că îmi va fi dor de școală. Cu toate că acolo mă simțeam foarte bine – mereu credeam și continui să cred că tot ce e mai bun mă (ne) așteaptă înainte iar școala a rămas ca o amintire despre copilărie și ca un mijloc de a face prieteni (prieteni adevărați de care voi avea mereu nevoie și pe care mă pot baza).
Însă azi, îndreptîndu-mă spre universitate – am văzut o mulțime de absolvenți la patru ace care grăbiți și poate puțin nedumereți se grabeau spre licee. Mi-am adus deodată aminte de anul trecut (2011) – exact in această zi, exact cu aceleași sentimente și la fel de nedumerit… M-ai știam yo unde voi ajunge?!! Eram puțin speriați de examenele care urmau dar parcă în acea zi hotărîsem să nu ne gîndim la nimic serios (mai exact la viitor).
Oricum nu am ce regreta. Școala într-adevăr școală a fost în care nu numai că am învățat materiile cerute dar și am luat lecții de viață (care sunt de neprețuit) și mi-a oferit experiența de care aveam nevoie.
De aceea azi am fost puțin poate cuprins de melancolie dar n-are cu să fie altfel. Absolvenților 2012 le doresc succese și multe realizari și deoarece printre ei sunt mulți prieteni de-ai mei le voi dori și examene ușoare.
Țineți minte că școala e doar un început,
B’
