Oamenii atît de des spun unele cuvinte că nici nu se mai gîndesc la corectitudinea utilizării lor. Exprimarea “timpul vindecă” am auzit-o din cîntece, filme, cărți precum și în timpul unor conversații intime cu prietenii sau rudele, dar oare e adevarată? oare timpul le vindecă pe toate?

Dacă sincer, negînd această afirmație vreu să neg mult mai mult: nevoia acestei vindecări și însăși conceptul de durere, deoarece toți dorim să scăpăm de ea.

Dacă e să luăm un cuțit șă-l “trecem” cu partea ascuțită pe palmă observăm că apare sîngele și locul devine dureros. Deci de unde apare acest sentiment și de ce dorim să scăpăm de el? Din fericire, din punct de vedere biologic, oamenii de știință au analizat această întrebare: durerea este un semnal trimis de creier către sistemul nervos pentru ca acesta să înțeleagă că organismul e în pericol. Observăm că durerea ne ajută să înțelegem că ceva e în neregulă,  trebuie să schimbăm ceva – să ne ajutăm.

Și dacă durerea fizică este un semnal trimis de creier – atunci durerea morală e un semnal trimis de suflet deoarece acesta deasemenea poate fi rănit.

Durerea pe care o simțim atunci cînd ne despărțim de cineva –  ne va ajuta în viitor să construim alte relații mai calitative, evitînd greșelile anterioare. Durerea pierderii o simțim pentru a înțelege cît de importante sunt unele persoane în viața noastră de care trebuie să avem grijă.

Acesta e cel mai paradoxal sentiment – simțim durerea pentru a nu o dori simțită din nou. De ce atunci toți încercăm să scăpăm de această oportunitate cu ajutorul cărei realizăm că cu organismul sau sufletul se întîmplă ceva? Și cum putem crede că timpul vindecă dacă durerea ne este dată pentru conștientizarea unor amenințari?

Durerea va pleca atunci cînd vom fi deplin conștienți că ne doare deoarece tăiem cu cuțitul –  și vom înceta, dar încercarea să ușurăm suferința înainte de timp – e ca  și cum ne-am răni și am uita despre acesta de fiecare dată.

Nu contează cît timp va trece sau a trecut – cuțitul

care taie și devine mai tocit – doar mărește rana.

Burlăcel ;)