Totul pare să fie aşa de complicat. Eu ca şi toţi ceilalţi, urăsc să pierd pe cineva care îmi e apropiat şi mai ales întruchipează momente din copilărie.
E vorba de bunica, cu toate că are şi ea defecte, cu toate că ne-a certat cît am fost mici, cu toate că îşi avea metodele ei de a trata răcelile, e anoastră.. şi e pe moarte… Mă sperie faptul, pentru că ea a fost mereu cea cu puteri, cea care ne mai aştepta să venim la ea de sărbătorile creştine.. Mă doare, pentru că eu nuştiu cu ce aşi putea să o ajut.
Îi ţin minte fiecare istoriară, pentru că o spunea mereu cu atîta entuziasm…
Doamne, dă’i sănătate.
