Odată și odată în viața mea va apărea acea fată. Acea IUBITĂ fată. Și știu că într-un moment dat, poate noaptea – culcat în pat, EA mă va întreba de TINE. Ce să-i spun?

În memorie vor tresări amintiri, pe față va apărea zîmbetul și fără să-mi dau seama voi șopti: …u-n-i-c-a!… Mereu era diferită. Într-un interval de cîteva minute putea să rîdă și apoi să plîngă. Ea putea să mă facă să zîmbesc… Venind acasă își făcea un ceai tare și ca un pisic se “ascundea” în așternut. Pîn’ la miezul nopții putea să fie online și să-mi povestească nimicuri. Pe timp de furtună – asculta ploaia. Nebună după trandafiri – mirosea mereu a vanillie, atît de dulce încît rămînea mirosul ori de cîte ori pleca… Isterică. Capricioasă. Dar în același timp bună și modestă. Ura gelozia însă mereu mă facea gelos – de parcă se juca. Dar ea știa să iubescă. Să iubească cum nimeni și nicicînd. Putea să mă trimată… de 100 ori pe zi, să mă alunge, să fugă – plîngînd în spatele ușii…

EA,gelos mă va întreba de ce ne-am despărțit? Nu voi spune niciodată că te-am pierdut prostește.

Love ya,

B’ ;)