Nu vreau să mă gîndesc la viitor. Acum vrea doar să vină o zi de mîine, în care trecutul meu va avea mai puţin mister.
Şi eu, eu mă simt bine.. doar dacă nu luăm în considerare cît îmi e de dor, şi că nuştiu dacă mai suport.. E greu, pentru că din ce în ce mai mult îmi doresc să pot să petrec mai mult timp cu omul care mă face să mă simt bine, şi reînvie în mine senzaţii care îmi amintesc că sunt încă vie, şi că orice în viaţa începe de undeva - mă ajută mai mult să nu dau atenţie la toate ce au fost în trecut, pentru că’s în prezent şi mi’e atît de bine încît nu aşi vrea să se schimbe nicicînd…
Ştiu că defapt acum, o îmbrăţişare fără multe cuvinte ar fi cel mai bun antidot pentru toate zilele şi nopţile astea..
Mi’e dor, nu mai suport… cu toate că’s pe ultima sută de metri. Mi’e prea dor ca să realizez acum că defapt asta mă face să nu’mi găsesc locu’.
Nu îmi mai este frică. Nu, pentru că e bine.. şi starea asta de linişte mă face să mă simt fericită, şi fericirea e sinonim cu o nouă etapă din viaţa, care sper eu.. ca va fi o altfel de poveste.
