Eu – păi eu, nu am cuvinte care să mă poată ajuta să exprim senzaţiile pe care le trăiesc.
Am să repet cu vocea lăuntrică cît îmi e de bine pînă cînd aceasta îşi va pierde şi ultima suflare.
Acum simt că trăiesc, acum respir, sunt caldă, simt, reînvii în mine părţi amorţite ale sufletului…
E tîrziu, destul.. ca să îmi dau seama de cuvinte.. Importante sunt noile senzaţii.
Ajung pîn’ la cer.
