Astăzi am terminat de citit cartea. Mi-a plăcut! Pe bună dreptate, George Călinescu afirma că această carte (în special Cartea a II-a) constituie: “tot ce s-a scris mai subtil, mai frumos despre război în literatura noastră.”

Selecţii:

  • Cu ce drept să ucizi o femeie care nu te mai iubeşte? N-ai decît să te desparţi. Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu poate cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi sa-mi impui să te iubesc cu sila.
  • Cum poţi să ai cruzimea să siluieşti sufletul unei femei? Dreptul la dragoste e sfînt, domnule… Da, da… Îţi spun eu… orcînd… unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea.
  • Cum se pot despărţi aşa uţor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte de ea de nu-l poţi desface decît cu suferinţe de neîndurat… dar două suflete care s-au împletit… au crescut apoi laolaltă?
  • O femeie îşi dă sufletul şi pe urmă şi-l reia intact. Şi de ce nu? Are dreptul să ia înapoi exact cît a dat.
  • Un vis al morţii eterne e viaţa lumii-ntregi…
  • Iubeşti mai întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită.
  • Dacă vrei să cunoşti liniştit frumuseţea unei femei, trebuie neapărat să o faci să sufere; numai suferinţa o înfrumuseţează, aşa cum numai când simt umbra morţii cântă sublim lebedele.
  • Orice aş face, eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.
  • Un om poate omori un catalog de nume, dar rareori vazandu-i in carne si oase pe oamenii care poarta acele nume.
  • Negreşit, oamenii sunt şi buni şi răi, dar e necesar să se precizeze în ce împrejurări. Trei nule puse înaintea cifrei una sau după ea, nu înseamnă acelaşi lucru.
  • Nimeni n-are de ajuns, niciodată!ei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.
  • Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate pentru noi gesturi de mîngîiere şi frumuseţe, gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi ne e o suferinţă crîncenă să vedem că le are şi pentru altul.
  • Ştii o vorbă, şi dacă nu o ştii, ţi-o spun eu: femeia inşeală numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu.
  • Ca un resort împins la maximum, trebuie să izbucnească tot ce am comprimat în mine. Umulinţă, nelinişte şi furie. (Ştefan Gheorghidiu)
  • Am privit după atîtea femei frumoase în viaţa mea şi nici una, pînă la capăt, nu m-a înţeles.
  • Aş devasta un muzeu, aş jefui o biserică pentru cei pe care-i văd, cu ochii lor frumoşi şi credincioşi de cîini osîndiţi, lîngă mine.
  • Dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame.
  • În afară de conştiinţă, totul e bestialitate.
  • E o întrebare care nu m-a slăbit niciodată în război, dar care acum mă chinuie mai stăruitor ca oricînd: Altul. în locul meu, s-ar fi purtat mai demn?
  • Drama războiului nu e numai ameninţarea continuă a morţii, măcelul şi foamea, cît această permanentă verificare sufletească, acest continuu conflict al eului tău, care cunoaşte altfel ceea ce cunoaşte într-un anumit fel.

Filed under: Cărţi