Astăzi am facut o revizuire a blogului și mi-am dat seama că este foarte bun, adică este așa de “dulce”!Nu știu de ce dar și modul de scriere este prea românesc (nu că nu mi-ar plăcea dar sunt ”moldovan din talpă” – așa că voi încerca să introduc careva termeni ”moldovnești” în următoarele posturi 
).
Eu nu cred că sunt bun. Chiar dacă mereu scriu despre iubire, speranță si tot felul de chestii ditr-astea. Eu nu iubesc cînd mi se spune ce și cum trebuie să fac. Eu fac ceea ce cred de cuviință. Însă nu voi vorbi despre mine, vreau să vorbesc despre băieții duri.
Nuștiu de unde s-a luat stereotipul cum că băieșii răi (duri) sunt cei ce “hoinăresc nopțile”. Depinde ce înseamnă pentru fiecare – a fi rău. Personal vad foarte multe lucruri bune de la care poți lua exemplu. Ei sunt mereu alături unii de alții, nu se trădează, se susțin – sunt adevărați prieteni ceea ce e greu astazi să găsești. Eu îi cunosc pe mulți deoarece am absolvit liceul la Ciocana și pot să spun că multe am învățat de la ei și nu fac parte din gașca lor doar că traiesc departe 
.
Ei au principii pe care le-aș dori sa le văd la mulți, dacă nu la toți. Sunt principii reale, bazate și obținute. La ei totul e simplu, fără multă filozofie. Cred că dacă lumea ar trăi după principiile băieților răi – ar fi mult mai bună veața.
Nu e rău să fii dur -
doar rău să nu fii,
B’
