Mi-am demonstrat ca nu-s destul de tare ca sa astept pe persoana pe care o merit, si ca nu am rabdarea aia. E o incilcitura de senzatii si dorinti, pe care in minte le calculezi si iti dai seama ca rezultatul nu va fi tocmai cel dorit, pe cind fizic simti nevoia si nu iti mai pasa de ce va urma.. pentru ca nu conteaza, caci senzatiile de moment sunt cele care ajuta sa fii ceea ce esti.
Si nu ca imi pare rau,ori ca doare, insa m`am obinuit sa fiu undeva pe un al doile plan. Nu mai vreau sa mai insir nimic din ceea ce m-ar putea caracteriza pentru moment, pentru ca chiar nu are rost si nici sens. Toate au sa mearga de de sine, nu mai vreau sa contribui cu nimic la nimic.
http://www.youtube.com/watch?v=xv0yyD7sA6s&feature=relmfu
