Merg pe stradă, sunt într-un magazin, mă aflu printre colegi la şcoală, sunt printre amici, ori chiar în familie, profesori – şi cel mai mult mă deranjează faptul că toţi se gîndesc ” da ce o să zică lumea ? ” … Cînd aud fraza asta, parcă am senzaţia că persoana care pronunţă nu îşi ţine’n mîini personalitatea sa, pentru că depinde de părerile altora. Nu pot să înţeleg, de ce în viaţa noastră ar fi importantă o părere a lumii, de ce lumea ar trebui să decidă ce fel de personalitate suntem, de ce adorăm un stil şi nu altul, ce bani avem în portofel, cu cine ieşim la un suc, şi tot aşa alte zeci de situaţii.
Mă sufoc la gîndul că nu pot fi eu stăpînă pe viaţa mea, pe ceea ce fac.. pentru ca la urmă să se găsească vre-o/un “deştept/ă” care să îmi ţină o morală banala.. cum ar fi că de ce prefer acest look, ori cum îmi e mersul dintr- parte. Accept întodeauna o critică directă, de la un om care mă cunoaşte, care-mi ştie anturajul şi care ştie cum să formuleze o conluzie asupra a tot ce fac şi mă înconjoară.
Ideea defapt e că, ar trebui să ne fie drept în cot de ceea ce cred alţii despre noi, atîta timp cît nu ştiu nimic despre vieţile noastre.
Lume – ai grijă de tine. Lasă oamenii în pace să trăiască din plin fiecare moment al vieţii.
