Vreau să ies din mine! Să rup lanţul ăsta greu care mă strânge. Vreau să evadez spre mare, să mă pierd în valuri înspumate, să mă înec cu apa sărată, iar trupul meu să se ascundă printre stânci.
Vreau să ies din mine! Să cuceresc munţii, iar de acolo de sus să ma urc pe un nor. Să privesc lumea de sus nemaiţinând cont de timp. Să scap pe jos secundele din ceasuri, să nu-mi pese dacă mor.
Vreau să ies din mine. Să fug prin câmpiile verii pline de arome şi de verde. Să ies desculţă afară, ca să ma iau la întrecere cu ploaia…şi să râd! Să râd nebuneşte!
Vreau să ies din propriul Eu. Să strig apoi după mine, dar să nu ma mai aud!…
Filed under: Uncategorized
