Pentru că demult nu am mai atins cu gîndul părţile celea amorţite ale sufletului. Cred că nevoia de simţi pe cineva alături e una acută. Mi’e dor să’mi fie dor de cineva, mi’e plăcut cînd cineva mă priveşte sau îmi zîmbeşte doar mie într’un mod aparte. E tare senzaţia cînd ai un umăr pe care pur şi simplu să pleci fruntea pentru a simţi o altă căldură. E interesant cînd eşti concentrat undeva şi ridici privirea şi te întîlneşti cu o altă perechi de ochi.
Şi tu ştii că nu mai crezi în dragoste, iubire ori declaraţii siropoase – pentru că azi, acum ai nevoie doar de cineva alături, care să’ţi înţeleagă fiecare mişcare, privire ori chiar şi zîmbet. Îţi promiţi în sinea ta că de data asta, te vei strădui să ţii situaţia sub control şi ştii că îţi e frică să nu mai fie ce a fost în trecut.
Totul se schimbă. Şi lumea uneori nu’i la fel, şi ceea ce nu s’a întîmplat încă pare a fi ceva normal, pentru că te atrage nebuneşte, şi uneori chiar nu ştii cum să te abţii. Eşti tare, şi ştii asta.. Încearcă, meriţi o şansă la fericire – aşa cum nu pare a fi ceva special, tinde să o transformi în ceva de genu, uită de distanţe.. nu au existat nicicînd atunci cînd doi oameni chiar şi’au dorit să fie împreună.
Nu vreau să exagerez. Timpul le va rezolva pe toate, eu doar voi contribui la aceasta!
