De parca n-ar fi suficient ca te simti naspa pentru ca esti bolnav, ca ai de-a face cu o incompetenta crasa uneori, ca mult-trambitata polita de asigurare este la fel de utila ca un ambalaj de bomboana, sistemul nostru de “sanatate” iti ofera drept bonus si posibilitatea unica de a interactiona cu zecile de pacienti de la usa doctorului. Am renuntat sa mai trec pe la medicul de familie, pentru ca ar insemna sa pierd o zi in plus. Prefer sa merg direct la medicul de care am nevoie si sa platesc pentru consultatie, fara “indreptarea” care mi-ar asigura vizita gratuita. Dar nici asta nu e deloc simplu. Imi fac programare, bineinteles, insa are liber doar peste 10 zile, deci trebuie sa astept. In ziua cu pricina, ajung cu cateva minute inainte de ora stabilita, in pauza mea de masa, cu gandul ca nu poate dura mai mult de o ora, maxim 2, inclusiv drumul. Toate scaunele sunt ocupate, raman in picioare si astept, cu ochii pe ceas. O batranica de alaturi ma ia la intrebari. Vrea sa stie la ce medic merg. Ii spun. “O sa fii dupa omul de acolo”, ma anunta ea, aratandu-mi cu degetul pe cineva. “Nu, zic, am programare la 13:00, intru acum.” Ea: “Cum sa intri acum? Aici ii jivaia ochered’!” “Multumesc, dar eu intru la ora unu”, raspund. “Ce, crezi ca programarea ta inseamna ceva?” se rasteste ea la mine. Imediat mai rasar niste voci: cine ma cred? nu vad cata lume asteapta? ei au ajuns primii, programarile sunt doar niste fituici, sunt o nerusinata, nu am pic de respect pentru oamenii batrani… Si nu se mai opreau. Mi-am dat seama ca nu are nici un rost sa le raspund, i-am lasat sa strige, fara sa mai reactionez. La un moment dat, se deschide usa, iese doamna doctor si intreaba: “Cine face galagie aici?” Noii mei “prieteni”sar: “Uitati-va la dansa (la mine, adica) cum se baga in fata! Noi asteptam de dimineata, iar ea cica are programare!” “La ce ora aveti?” ma intreaba ea. Ii arat “docomentul”. “Bine”, zice. “Vor intra mai intai cei care sunt la a doua vizita, ei n-au nevoie de programare. Cati sunteti?” Ridica mana 5 persoane. “Nu va dura mult, va primesc dupa”, ma asigura ea si intra. Am avut ceva de asteptat, totusi. Nu mai pomenesc privirile rautacioase si remarcile la adresa mea pe care a trebuit sa le suport intre timp. La 14:30 iese al cincilea pacient si eu ma pregatesc sa intru. Batranica reuseste sa se strecoare inainte si sa ii zica: “Doamna B., noi suntem oameni batrani, poate ne primiti intai pe noi? Ea e tanara, poate sa mai astepte.” Va jur ca batranica era rumena si vioaie. Dupa cum arata, zic ca se simtea mult mai bine decat mine. Doamna B. cedeaza, insa, si ma roaga sa mai astept. Toti cei ramasi erau batrani, 7 persoane. Unii ajunsesera acolo cu mult dupa ora la care aveam eu programare. Enervata si dezamagita, m-am lasat pagubasa si am plecat, sub privirile triumfatoare ale pacientilor ramasi. Inteleg ca pentru pensionarii care s-au trezit cu atat de mult timp liber la dispozitie si cu atat de putine solutii pentru omorarea lui, plimbarile cu troleul si “excursiile” la policlinica sunt in topul preferintelor, fiind gratuite. Dar eu nu pot sa stau si sa astept dupa ei toata ziua! Si din cauza ca rabdarea nu este cea mai mare calitate a mea, dar si pentru ca sunt o persoana ocupata, nu-mi permit luxul de a sta pe sub usi ore intregi. Mai ales cand am programare la o anumita ora. Ce naiba, trebuie sa ies la pensie ca sa am voie sa intru la medic? Faceti miscare, mancati sanatos, wear sunscreen etc., orice, numai sa nu va imbolnaviti. Mai ales in MD. ———————————- Jivaia ochered’ (rus.) - mot-a-mot ar fi “rand viu”, dar e cu sensul de “sir, rand, coada” unde primul venit e primul servit.