Decolteu (blog cu tupeu)

Fara explicatii sau declaratii emotionante.

Tot ce am de zis este: aceasta relatie se incheie aici.

Nu e o decizie usoara, dar nici nu are rost sa continue.

Ciao!

Si-au descalcit pletele dupa paruielile zdravene pe care si le-au tras, s-au spalat de noroiul cu care s-au batut intre ele, si-au pus mastile cele mai blajine pe care le-au gasit la naftalina si si-au amintit de tine. Acum, care mai de care mai aranjate, mai coafate si mai decoltate iti trimit mailuri, sms-uri, iti lasa in usa biletele si poze cu autografe, te acosteaza pe strada, apar la televizor, in ziare si pe panourile publicitare. Toate cu scopul de a-ti atrage atentia, de a te convinge ca va potriviti perfect, de a te cuceri si de a te face sa le spui „da” la 5 aprilie. Dar tu poate esti deja ocupat sau nici nu te intereseaza sa te implici. Asa deci, in ce relatie esti cu partidele?

Relatie stabila. De ani de zile ii esti fidel si nici nu-ti imaginezi ca ai putea s-o faci vreodata cu altcineva. Ramai fie pentru ca inca il idolatrizezi irational, fie pentru ca asa e „safe” si n-ai chef sa te complici inutil cu schimbarile. Iar discursurile patriotice lacrimogene si painea ieftina sunt cele mai tari afrodisiace pentru tine :)

Relatie deschisa. Oficial, esti cu cineva, dar nu sunt excluse escapadele. Totusi nu-i pui mari probleme, deoarece comportamentul tau e previzibil: desi te atrag si altii, nimeni nu e in stare sa te retina prea mult si dupa ce iti potolesti setea de nou, te intorci la cel care nu mai e ca la inceput, dar pe care il cunosti cel mai bine.

Situatia „e complexa si are multe aspecte”. Nu e usor sa te hotarasti si sa alegi doar pe unul dintre cei care iti fac curte: primul e mai aratos, altul – cu experienta, celalalt – cu pile pe unde trebuie… Parca toti au cate ceva sau, mai bine zis, niciunul nu le are pe toate. Deci, in dependenta de circumstante, esti azi cu unul, maine – cu altul. Nu te atasezi si iti lasi optiunile deschise.

One night stand (in serie). Apare pe cal alb si iti ia ochii. Crezi cu tarie ca e perfectiunea intruchipata, ca te va salva de viata searbada pe care o duci si visezi cu ochii deschisi la viitorul orgasmic care va asteapta… Pana a doua zi, cand iti dai seama ca ai fost doar un idiot util si acum nici nu vrea sa mai auda de tine. Iti promiti ca nu se va repeta.

Singur si disponibil. Cetatean turmentat veritabil. Ai de gand, dar inca nu stii cu cine. Nu e condamnabila nehotararea ta, cand optiunile sunt atat de multe si de colorate, cameleonice… Urmaresti si cantaresti, faci in minte liste de argumente pro si contra sau utilizezi metoda excluderii. E posibil sa decizi in ultimul moment, dupa ce ti-ai citit horoscopul sau din impuls.

Single, neinteresat. Nu te-a interesat niciodata subiectul si nu ai de gand sa te schimbi acum. Intrebare: chiar vrei sa mori virgin politic? Nici o problema, dar daca nu esti in stare sa iei o decizie, tine cont ca in urmatorii ani (pana se va ivi o alta ocazie, pe care iarasi o vei rata) vei fi un tip singur si uitat, caci nimeni nu se va gandi la tine si nici nu vei avea dreptul moral sa emiti pretentii.

Acum ca te-ai regasit mai sus, ai la dispozitie 1 luna pentru a analiza daca preferi sa-ti mentii statuquo-ul sau se impune o schimbare, adica pentru a decide pe cine primesti in bratele tale la 5 aprilie. Inainte de a alege gandeste-te si cum crezi ca va evolua relatia voastra de dupa: te indragostesti prosteste si ii treci cu vederea toate greselile, te lasi inselat si umilit, poate chiar ignorat sau iti pastrezi luciditatea si spiritul critic pentru a-i cere socoteala atunci cand e cazul?

Oricare ar fi alegerea ta, eu iti doresc sa nu te pomenesti in scurt timp fara voie intr-un menage a trois scarbos, servit drept „unica solutie pentru a va salva relatia”, caci s-au mai vazut cazuri ;) (v. 4 aprilie 2005).

Ma amuza detractorii Sf.Valentin, care intai incearca sa ne convinga ca nu avem nevoie de o sarbatoare a iubirii, ca trebuie sa sarbatorim dragostea in fiecare zi si alte argumente de genul, apoi o trantesc pe aia cu Dragobetele, care, nu stiu de ce, li se pare mai logic sa fie sarbatorit, doar pentru ca e „de-al nostru”.

Putem sarbatori in fiecare zi (poate chiar de mai multe ori pe zi :P), nu am nimic impotriva. Dar daca e s-o luam asa, nu avem nevoie de nici o sarbatoare: revelion, craciun, martisor, nici chiar zile de nastere, nunti s.a.m.d. Si ar fi gresit, caci toate sarbatorile, aniversarile, comemorarile au scopul de a readuce in memoria individuala sau colectiva anumite evenimente, de a sensibiliza asupra unui subiect sau de a ne oferi ocazia sa regandim si sa reconfirmam anumite principii, atitudini, optiuni. Tratate simplist, sunt niste conventii, simboluri, pretexte de a chiuli de la munca si de a trage cate o betie sau cate o partida de sex in plus. Si daca unele sarbatori care n-ar merita sunt chiar cu rosu in calendar, cred ca e loc si de o sarbatoare a iubirii.

Revenind la partea a doua a problemei, eu nu am auzit de Dragobete pana acum cativa ani si nu cunosc pe nimeni care sa fi sarbatorit ceva in 24 februarie inainte de aparitia febrei de Valentine’s, cand s-a trezit cineva ca sfantul asta occidental ne americanizeaza, iar cultura noastra e in pericol si ar trebui sa ne reinviem traditiile. Oare chiar credeti ca daca o sarbatoare nu a supravietuit de la sine si are nevoie de resuscitare peste secole merita atentie? Lumea se schimba, la fel si traditiile, doar nu ne apucam sa reinviem acum obiceiurile cu sacrificarea fecioarelor sau trasul in teapa. Si daca e vorba de o sarbatoare imprumutata sau comerciala, ce? Poate suntem inconstienti si nu realizam ca, de fapt, e o conspiratie mondiala si fiecare inimioara cumparata de Valentine’s contribuie la alterarea identitatii nationale si la afundarea noastra in mocirla globalizarii… Mai lasati-ma.

Nu am sarbatorit anul acesta Sf.Valentin pentru ca nu am avut cu cine, dar imi place ziua asta si nu i-am urat pe cei care au facut-o :) Iar Dragobetele e o zi care nu-mi spune nimic sau, oricum, mult mai putin decat rodul consumerist al „capitalismului in putrefactie”.

Ma gandeam sa-mi mut blogul in casa noua, dar daca tot nu m-am mutat, am zis sa zugravesc putin macar :)

Am ales culoarea ochilor mei. Sa nu-mi ziceti ca nu e lizibil, pentru ca mie-mi place. Nu suport sa citesc bloguri negru pe alb, mai ales dupa 8 ore petrecute cu nasul in monitor, deci vreau sa-mi (si sa va) crut privirea. Dar si headerul personalizat e frumusel, nu? Multumirile de rigoare se indreapta spre stie-el-cine :)

Si acum ca are un nou look, ar trebui sa mai scot blogul in lume :) Pentru inceput, m-am inscris in Blogovat, un concurs de bloguri autohtone. Sa vedem ce-o sa iasa. Nu cred ca juriul imi va acorda prea multe puncte pentru „Frecvenţa actualizării”, deoarece scriu destul de rar – doar cand am timp, chef, ceva important de spus si nu-mi plac textele de umplutura. Iar cu „Contribuţia la dezvoltarea blogosferei din Moldova” m-au bagat in ceata organizatorii, nu stiu cum as putea contribui mai mult decat scriind pe blogul meu.

In schimb, ma puteti salva voi :), caci intr-o saptamana incepe votarea. Voi participa in sectiunile „Blog personal” si „Lansarea anului”. Daca va place blogul meu, faceti click pe bannerasul din dreapta si votati-ma (nu chiar acum, ci incepand de luni, 23 februarie, ziua armatei sovietice :P).

Daca nu va place, mergeti tot acolo si votati pentru concurentii mei :)

Probabil va enerveaza afirmatia mea din titlu sau cel putin sunteti tentati s-o combateti. Dar ganditi-va putin, chiar credeti ca sunteti niste amanti desavarsiti si ca partenerele voastre nu au (sau n-ar avea) nimic sa va reproseze? Daca raspunsul este „da”, puteti sa nu cititi mai departe, have a nice (sex) life. Daca nu, va sugerez sa continuati.

Stiu cum reactioneaza barbatii la critici si, pentru binele tuturor, vreau sa va spun cele de mai jos ca sa nu fie nevoite iubitele voastre sa o faca. Pe mine puteti sa ma urati dupa ce cititi, daca simtiti nevoia.

Nu doar „studiind” modestul meu esantion, ci dupa multe (si tot mai frecvente) discutii cu prietenele/colegele mele, am ajuns la concluzia ca daca s-ar face un clasament, moldovenii ar fi in fruntea celor mai limitati, ignoranti, lipsiti de imaginatie, egoisti si inhibati parteneri sexuali. Nu reusesc sa-mi dau seama care e cauza. Nu pot fi sechele sovietice, pentru ca pana si rusii din Moldova sunt mai dezghetati. Cumva, revolutia sexuala v-a ocolit. Trist e ca este vorba despre barbati tineri, educati si „de lume” – deci spuneti-mi si mie: daca nu voi, atunci cine? Da, exista si exceptii, insa aceasta este impresia generala pe care o lasa majoritatea barbatilor „eligibili” din Moldova, din pacate.

Dar nu mai lungesc vorba si va spun verde-n ochi ce probleme am identificat si care sunt sugestiile mele pentru reabilitare.

Informati-va. Inca Balzac spunea ca nici un barbat nu trebuie sa se casatoreasca daca nu cunoaste anatomia. De atunci am mai evoluat parca putin si, tinand cont de abundenta de informatii disponibile la acest subiect, e rusinos sa nu stii ce e clitorisul si cum functioneaza, ca sa luam doar un exemplu. N-as conta pe filmele porno pentru culturalizare, mai bine cititi ceva macar pseudo-stiintific sau vedeti niste documentare (din care chiar puteti invata, daca reusiti sa va concentrati). Cunoasterea empirica este la fel de importanta. Fiti atenti, urmariti reactiile la gesturile si actiunile voastre. Daca doar va miscati mecanic, repetand aceleasi greseli iar si iar, mai bine va luati o papusa gonflabila, care nu va avea nimic de comentat. V-am putea ghida, dar stim ca sunteti sensibili si nu va place sa primiti indicatii, decat daca va confirma faptul ca sunteti pe calea cea dreapta („asa”, „daa”, „acolo” etc.). Deci feedback-ul non-verbal este esential pentru a afla cum sa (si cum sa nu) procedati. Ingrijiti-va. Cand ne sunteti foarte dragi, vrem sa va mangaiem, sarutam, gustam fiecare milimetru patrat al trupurilor voastre. Nu ne faceti sa regretam aceste porniri, va rog. Va vrem curati si binemirositori, iar daca va epilati nu ne vom supara deloc. Mainile cu care ne atingeti trebuie sa fie moi, iar unghiile – inofensive. In plus, daca e cazul, faceti ceva miscare si dati jos burtile – un mare turn off. Le puteti recupera cand iesiti la pensie. Ca si voua, de altfel, ne place sexul oral. Dar ne place si mai mult cand e bine facut. Multi dintre voi nu o fac deloc, pentru ca „mujicii nu fac asa ceva”. Altii doar nu recunosc, e maaare tabu. Celor care vor sa-si perfectioneze tehnica le impartasesc pe scurt ceea ce eu am numit „regula celor 5 R pentru un sex oral reusit” :) – relaxeaza-ti buzele si limba pentru o atingere foarte, foarte usoara, atunci cand obtii reactia dorita incearca sa pastrezi ritmul, ai putina (uneori mai multa) rabdare, apoi… reia de la capat :P Sper ca ati retinut: Relaxare, Reactie, Ritm, Rabdare si Reluare, ultima fiind optionala ;) In sfarsit, poate cea mai importanta dintre toate: evoluati. Nu mai faceti sex ca pe vremea lui Papura-Voda, pentru ca decat asa, mai bine deloc. Uitati ce ati auzit de la bunelul, vecinul de bloc sau colegul de banca – miturile si prejudecatile nu au ce cauta in sex. Dati frau liber imaginatiei, fiti inventivi, incercati sa scapati de complexe si inhibitii. Demonstrati initiativa, incredere in sine, cu alte cuvinte: fiti barbati!

Lista nu e nici pe departe completa, e doar un inceput. Daca nu am fost suficient de clara, scriu asta pentru ca femeile (pe care le cunosc eu, cel putin) nu mai vor sa se plictiseasca in pat sau, mai rau, ca sexul sa devina o corvoada, sa fie nevoite sa se eschiveze si sa gaseasca scuze pentru a va evita avansurile.

Vrem sa asteptam cu nerabdare momentul in care vom ajunge in bratele voastre, sa fiti „wow!”, iar dimineata, in drum spre serviciu sau in timp ce ne bem cafeaua, sa nu ne putem retine zambetul, amintindu-ne despre seara precedenta.

Vrem sa „sustinem producatorul autohon”, dar daca nu faceti nimic in aceasta privinta, sa nu va mire faptul ca fetele noastre trag cu ochiul peste Prut. Sau chiar mai departe.

Sa va iubiti bine! :)

Undeva la capatul lumii, Nadia doarme. O trezeste telefonul si nu-si poate imagina cine o fi la o asemenea ora. Chiar si cei de peste ocean stiu care e diferenta de fus orar. Raspunde semi-adormita si nu reuseste sa inteleaga prima data. Roaga sa i se repete. Asculta si inmarmureste. Scapa telefonul din mana si incepe sa tremure. Nu, e imposibil, nu se poate… Gandurile ii ingheata. Peste cateva minute parca isi revine si incepe sa-si adune frenetic lucrurile, sa caute valiza… Trebuie sa ajunga acolo, trebuie sa-l vada, isi va tine promisiunea, va ajunge acasa. Isi aminteste brusc ca nu are pasaport, il va primi doar peste o saptamana. Nu poate pleca acum. Nici maine, nici poimaine, iar apoi ar fi prea tarziu.

Cand ajung nu sunt lasati sa intre si nu li se spune nimic. Pana cand femeia izbucneste: „Sunt mama lui, sunt medic, am lucrat 20 de ani in spitalul asta, am dreptul sa intru!” Tanarul de langa ea incearca sa o calmeze, desi e vizibil indurerat si el. Apare medicul de garda si le explica ca au facut tot ce s-a putut, insa au fost afectate mai multe organe interne si nu a putut fi salvat. Dar ii lasa sa-l vada. Frigul din camera aceea e parca mai patrunzator decat cele -10 grade de afara. Mama il vede si se arunca la pieptul lui plangand in hohote. Intra o femeie in halat alb si le spune, sovaind:  „Stiti, aseara, in drum spre spital, parca stia ca nu va ajunge… M-a rugat sa ii transmit lui Valeric sa aiba grija de mama, caci  acum ramaneti doar voi doi, asa a spus. Si Nadiei… sa caute in sertarul din stanga.” Cei doi se privesc printre lacrimi. „Dar pe ea cine o anunta?”

„Unde-i idiotul de Mos Craciun?” rasuna o voce tunatoare. „Unde-i idiotul de Mos Craciun? am intrebat!”, repeta vocea si murmurul din sala se stinge. Il observa si incepe sa-si faca drum spre el. Cei din jur vad ca individul e pus pe harta si incearca sa-l opreasca, dar e beat, furios si hotarat sa se razbune pe moscraciunul care a indraznit sa il supere. „Stai putin, hai sa vorbim”, ii zice mosul cand il vede in fata lui. Nu apuca sa mai zica nimic. Un foc de arma rasuna fulgerator, pana sa-si dea cineva seama ce se intampla. O pata visinie incepe sa creasca, stricand iremediabil costumul rosu.

E devreme si inca n-a inceput petrecerea in localul unde se intalnesc de obicei, dar e aglomeratie mare. Sasha ii cauta cu privirea pe prietenii lui care il vor ajuta in seara asta cu cadourile. Il vede pe Sergiu la o masa de la fereastra si se grabeste sa ajunga la el. Este intampinat cu zambete de cei care dau ochii cu el. Sacul de pe umar il cam incomodeaza, dar incearca sa-si faca loc prin multime. „Ce faci, magarule?” aude la un moment dat din spate. Se intoarce si isi da seama ca l-a atins cu sacul pe cel care striga. Isi cere scuze, ii spune ca n-a fost intentionat si isi continua drumul. Suparatul continua sa strige in urma lui, dar nu-i mai da nimeni atentie. Se ridica nervos si pleaca.

„Arati bine, mosule!” isi zice Sasha privindu-se in oglinda, iar barba enorma lipita temeinic nu reuseste sa-i camufleze zambetul molipsitor. Ii lipseste burta pentru a parea un Mos Craciun veritabil, dar asta e, va fi o versiune mai atletica a lui Santa, iar costumul rosu il prinde de minune. Multumit de look, incepe sa bage cutiile ambalate frumos in sacul de doua ori mai mare decat el, dar neincapator. Mica lui afacere a mers foarte bine anul acesta, de aceea a decis impreuna cu prietenii sa le faca o surpriza copiilor de la orfelinatul din apropiere. El a fost votat unanim pentru rolul de Mos Craciun. Zambeste la gandul ca cel mai frumos cadou il pastreaza pentru ea. Deschide sertarul si scoate cutiuta de catifea neagra. E acolo, asteptandu-si cuminte ceasul. „Inca 11 zile”, ii trece prin minte. Nu pot fi impreuna de sarbatori, dar va reveni in tara curand, inainte de Anul Nou pe vechi. Si nu o va mai lasa sa plece. Niciodata.

Bine v-am gasit in noul an (in care vom trai mai bine, daca e sa-l credem pe Basescu) :) Sper ca ati avut o noapte frumoasa si ca n-ati facut abuz de sampanie aseara, pentru ca avem treaba. Dupa cum v-am promis, azi anunt castigatorii concursului.

Pentru inceput, cateva concluzii:

1. Nu e usor sa vorbesti despre propria persoana in public, se pare. „Despre mine ce pot zice…”, „daca vei dori, vei afla”, „nu aici, in privat se poate” sunt doar cateva dintre exemplele despre care scriam in textul meu ca ar trebui evitate, si totusi au aparut la comentarii. Probabil ni se trage din epoca de trista faima, cand individul era neimportant, iar „individualismul” era aspru pedepsit.

2. Nu prea stim sa ne jucam. Desi am specificat ca e doar un joc,  dupa cum ma  asteptam, am primit si comentarii de genul „vrei sa te mariti”, „platesti oamenii ca sa-i cunosti”, de la persoane care incearca sa ma analizeze si care imi „demasca” intentiile. Intentiile mele erau sa vad de ce sunteti in stare si sa ne distram putin impreuna. Dar daca va simtiti mai bine crezand altceva, knock yourselves out.

3. Si cea mai placuta concluzie: exista si exceptii. Mi-a facut mare placere sa citesc ce ati scris despre voi (cei care s-au calificat), comentariile au fost foarte diferite intre ele si originale.

A fost destul de greu sa aleg cui dau premiile, dar pana la urma am decis sa-i premiez pe cei, descrierile carora m-au „atins” in vreun fel si care, in acelasi timp, au dat dovada de curaj si autoironie.

Prima care a acceptat provocarea mea si care a publicat pe propriul blog o descriere detaliata si curajoasa a fost Nata(lia Gligor), ea primeste premiul „sex shop”.

La cealalta extrema (cronologica), intrat in concurs pe ultima suta de metri, cu o descriere scurta si la obiect, cuvintele careia rezoneaza cu mine – Artur ia premiul „Diverta”.

Iar la cina il voi invita pe Fara cravata, ramane de vazut cand si unde se va intampla.

Acestia sunt castigatorii, doar trei, din pacate. Felicitari!

Va asigur ca am apreciat creativitatea si umorul celorlalte descrieri. M-ati surprins intr-un mod cat se poate de placut. Multumesc tuturor pentru participare si pentru ca mi-ati demonstrat ca se poate :)

Acum cativa ani, ca parte a jobului meu, am avut sarcina de a studia si de a evalua comparativ experienta utilizatorilor pe cateva site-uri de matrimoniale. M-am inregistrat pe fiecare dintre ele, mi-am creat profil. Am adaugat poze si am introdus date reale. Doar la descriere am trisat putin, am scris una mult prea siropoasa pentru gusturile mele, dar, vorba aia, cand esti la Roma, poarta-te ca romanii.

Pana la urma, pe langa studiul de usability, s-a dovedit a fi si o experienta sociologica interesanta. Nu mai utilizasem asemenea servicii si eram chiar curioasa sa descopar specificul ritualurilor de imprechere online la oameni.

Am rasfoit sute de profiluri, au inceput sa vina mesaje cu nemiluita. Mare, dar foarte mare plictiseala. Nu stiu cum stateau la oral, dar proba scrisa o picau din start. Ma asteptam sa fie mult mai creative descrierile si mesajele lor, dar nu facea fata contingentul. In loc sa scrie cateva fraze despre ei, o faceau pe modestii („nu sunt in masura sa ma descriu…”), copiau descrierile altora sau niste texte la nimereala. Mesajele – neinspirate, parca trase la indigo sau copiate de pe site-uri de pick up. Ce poti sa raspunzi la „Buna”, de exemplu? Ignore. „Deranjez?” Da! Versuri fara nici un sens, sau – mai rau – creatie proprie. Cu asemenea abordari, ma mir ca reusesc sa bage pe cineva in pat, d-apoi sa se casatoreasca…

In fine, unde vroiam sa ajung cu povestea asta. Consider ca, voi, cititorii mei, aveti un IQ peste medie, deci vreau sa va pun la o mica incercare :) Pentru ca vin sarbatorile, pentru ca blogul meu va implini in curand un an de existenta (mai mult sau mai putin fructuoasa), pentru ca imi place sa ma joc si sa fac cadouri, va propun sa participati la un concurs.

Conditiile sunt urmatoarele:

Descrieti-va (intr-un comentariu la acest post sau pe blogul vostru, daca preferati) in cateva fraze, care credeti ca ar putea starni interesul sexului opus (sau acelasi, daca este cazul). Nu plagiati. Vreau texte originale. Tot ce scrieti trebuie sa fie adevarat (deci daca esti roscata plata nu poti scrie „blonda cu forme apetisante”). Voi alegeti ce calitati merita puse in valoare si despre care e mai bine sa taceti ;) Nu conteaza sexul, varsta, puteti fi casatoriti si cu copii, faceti un exercitiu de imaginatie si scrieti asa de parca de aceasta descriere ar depinde fericirea voastra :) Puteti participa chiar daca nu sunteti din Moldova si nici nu veti avea drum pe aici, facem cumva sa ajunga premiile la voi.

Cam atat. Sa vedem cat de bine va cunoasteti si cat de bine stiti „sa va vindeti”.

Ofer urmatoarele premii:

Cumparaturi in valoare de 50 euro la Diverta: carti&stuff ca sa va faceti si mai destepti ;) Cumparaturi in valoare de 50 euro la un sex shop dragut: pentru un plus de inventivitate in dormitor :) Cina cu mine intr-un restaurant bun din Chisinau (din contul meu, bineinteles), ca tot sunteti curiosi sa ma cunoasteti.

Nu vom avea un clasament, doar trei castigatori, de aceea va rog sa specificati la sfarsitul comentariului de care premiu sunteti interesati. Daca nu precizati, voi decide eu. Imediat dupa revelion voi face totalurile si voi premia castigatorii.

Retineti ca falsa modestie nu este o calitate si demonstrati-mi ca originalitatea n-a murit. Succes :)

Cum era de asteptat, dupa atacurile furibunde ale PPCD-istilor la adresa ProTV Chisinau, astazi Consiliul Coordonator al Audiovizualului a refuzat sa prelungeasca licenta postului, care expira in 23 decembrie, gasind niste pretexte mai mult decat dubioase.

Nu zic ca ProTV Chisinau ar fi fara pata. Dar daca CCA ar incerca sa mimeze macar corectitudinea, primele posturi care ar trebui sanctionate pentru incalcari incomparabil mai grave ale legislatiei in domeniu ar fi Moldova 1, NIT si EuTV, unelte propagandistice prin excelenta.

Intr-o campanie electorala grea, insa, cantaresc mai greu „pacatele capitale” ale ProTV: (1) are o audienta deloc neglijabila, (2) ar putea influenta electoratul si (3) nu poate fi controlat de catre comunisti, deci trebuie sa dispara.

Unul dintre dezavantajele vietii in Moldova este nu doar ca prin alte parti ale lumii nu au auzit de noi, ci faptul ca nici nu vor sa auda. Cel mai mult ma deranjeaza ca atunci cand vreau sa cumpar ceva online, nu prea pot, pentru ca majoritatea magazinelor nu fac livrari aici. Romania? Sure. Ucraina? Of course. Moldova? Where?!

Incercam si acum sa iau niste cadouri pe care nu le pot gasi altfel. Pe site-ul cu pricina aparea Moldova in lista, dar cand sa definitivez comanda, nu mergea. Le-am scris si i-am intrebat daca fac livrari in md.

Raspunsul nu s-a lasat mult asteptat:

” Dear X,

Thank You for your email,

Unfortunately we do not deliver to Moldoua Rep of Morocco we do apologise.

If you have any other queries please do not hesitate to contact us.

Yours Sincerely…”

Se pare ca nu e suficient sa avem carduri. Si bani pe ele. Pentru unii pur si simplu nu existam.