Cred că şoferii de pe rutele interurbane sunt cei mai fideli promotori a ceea ce numim made în moldova. Inclusiv pe segmentul cultural. Din mare dragoste de muzică bună sau poate la cerinţele pasagerilor care călătoresc într-un picior, ei delectează publicul cu cele mai autohtone realizări muzicale scoase proaspăt din garaj. Asortate cu praful uitat şi mirosuri de toate provinienţele din toate anontimpurile…bineînţeles.
De exemplu:
Seriojică, seriojică,
Eu te ştiu de mititică.
Tu mă iei cu binişorul
Ca să-ţi linişteşti odorul.
*****
Soarele cînd apunea
Eu la tine mă gândeam
Djulia, numai tu, Djulia.
*****
Sînt şofer de rutieră,
Sînt şofer cu tăt şi trebu.
De la nord şî pîn la sud,
Cu marşutka eu vă duc.
*****
Eu dau sî o pup oleacă
Ea mă zvîrli ca o iapă.
*****
Pentru douăzeci de lei
Dacă nu jăleşti,
Ele ţ fac aşa plăşere
C-ai s-o pomeneşti.
*****
Supărare multă şi nori grei se pot abate peste sărmanul călător care are curajul să ceară linişte. Cum altfel, şoferul are licenţă, marşutca e a lui, deci poate să facă ce vrea şi să asculte ce vrea. Iar pasagerilor, pe lîngă durerea de picioare, le mai este asigurată şi durerea de urechi şi de cap şi multe altele…Pentru că aşa e la noi, cine are licenţă, are puteri multe. Cît de multe, deja depinde de mărimea sau grosimea…licenţei.
P.S. Pardon, era să uit de acest hit.
