În ultimul timp tot vedeam postări disperate pe Facebook despre ceva foarte şi foarte straşnic. Această ceva (pentru că, totuşi, e o ea) este cunoscută pentru foarte multă lume, dar devine mai periculoasă prin lunile martie-mai. Are volum şi copertă. Poate fi pretenţioasă, întrucât necesită multe surse şi multă muncă. Dar s-ar putea să fie şi modestă, mulţumindu-se cu operaţiile copy-paste. Mai iubeşte să streseze sau să enerveze cu deadline-ul.
Câteodată această ceva este norocoasă, are o anumită utilitate. Cineva o mai răsfoieşte. Alteori, însă, rătăceşte sfioasă şi netrebuincioasă pe nişte rafturi de pe nişte pereţi.
An de an, această ceva terorizează sufletele dornice de cunoştinţe sau de diplome. Şi an de an se produc mii de astfel de străşnicii copertate sau laminate care fură ore de somn şi linişte.
Am avut ocazia să răsfoiesc şi eu astfel de opere. Şi am înţeles că această străşnicie poate fi uneori un eseu, o compunere sau o citare de surse. Şi atât.
Dacă am avea vreun raid de deconspirare a străşniciilor prin catedre universitare, am avea multe de descoperit la capitolul utilitate, abordare profesionistă, noutate, etc. Dar, planul de performanţă e altul, astfel incit fenomenul de naştere a străşniciilor anual este încurajat.
Tot respectul pentru cei care incearcă să facă altceva decit străşnicii cu copertă şi sincere condoleanţe celor care au de înfruntat coşmarul copy-paste-ului şi al potrivirii de citate pentru cauza nobilă ce se cheamă …teza de licenţă sau de masterat.
