Oamenii care îşi dedică viaţa, sănătatea, timpul pentru mine fără a cere nimic în schimb. Oameni care mă iubesc indiferent de ce aşi zice ori face, pentru că sunt copilul lor.. bucăţică cu bucăţică. Şi chiar de sunt departe, ştiu, simt că ei mă iubesc,şi că se gîndesc mereu la mine. Sunt cei ce dau sens vieţii mele… Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-i ţine sănătoşi, şi că indiferent în ce colţ a lumii se află, cu sufletul îmi sunt alături. De fiecare dată cînd nu găsesc sens în ceea ce mă înconjoară, mă gîndesc că ei, sunt defapt cel mai de preţ sens al vieţii mele… Gîndul că există cineva care va fi in inimă indiferent la ce obstacole mă va duce viaţa.
Mamă – ştiu că timpul care a trecut nevăzut şi nesimţit, te-a încărunţit, ţi-a ma adunat griji şi probleme. Îmi pare rău că a rămas rece frunte-mi, şi că ai pierdut atîtea momente frumoase din viaţa mea cînd chiar aveam nevoie de prezenţa ta. Absenţa ţi-o simt zi de zi, şi nuştiu dacă poţi înţelege cum mă simt uneori cînd văd pe stradă fetiţe mici ce se ţin de mînă cu mama lor… Cu toate că trăisc gîndindu-mă că sunt un om puternic şi că îţi semăn în asta, am momente, cînd chiar mii greu şi că nu am un umăr ori braţe în care să pot să mă regăsesc şi să pot plînge. Mi-e dor de mîncarea caldă şi de zîmbetul cuiva care mă aşteaptă-n prag, întrebîndu-mă ce note am mai primit la şcoală… Ştiu că ţi-e greu şi că te doare, la fel ca şi mie.. Însă mai greu e gîndul că nu v-om mai putea întoarce timpul, şi că lipsa de căldură se va vedea mereu în ochii noştri.
Tată – eşti probabil unicul bărbat care mă iubeşte cu adevărat, şi ştiu că nu ai vrea nici o clipă să mă vezi că sufăr.
Aveam 5 ani. Apoi la 7 nu te-am recunoscut… Şi uite aşa au zburat anii, lăsînd aprentă pe fizicul nostru.. Eu am crescut, m-am maturizat, pe cînd mata – firele albe se evidenţiază, sănătatea nu mai e cum a fost odată, şi puterile slăbesc. Ai plecat neştiind la ce, pentru că ai vrut o viaţă mai bună pentru noi toţi.. Te voi respecta mereu pentru că ai atins scopul pe care ţi l-ai pus, ai ajuns acolo unde ai dorit, şi indiferent de toate ai dorit mereu să îţi păstrezi familia unită. Un om cu exemple demne de urmat. Îmi pare extrem de rău să spun că, nu am avut defapt deplina ocazie să te cunosc în adîncul sufletului, ştiu că eşti un om bun, şi că pentru noi ai face orice.. ai demonstrat-o.
Poate nu sunt cel mai ascultător copil, ştiu că am greşit, ştiu că am călcat strîmb de nenumărate ori, însă voi ve-ţi fi pururea părinţii mei, drumul meu de pornire, primii paşi şi primele cuvinte. Din tot ce fac bun, aşi vrea ca să vă simţiţi mîndri de mine, pentru că asta mă bucură. Şi îmi cer scuze pentru toate neplăcerile aduse, poate nu-s mereu aşa cum aţi dori, şi că sunt încăpăţînată. Vă mulţumesc din tot sufletul pentru ceea ce faceţi pentru mine, şi că doar datorită vouă, sunt ceea ce sunt azi. Înţeleg tot, şi ştiu că aţi vrea să fiţi acasă.. Indiferent de ce se întîmplă, să ştiţi că mi-e dor, şi că vă iubesc, cu toate că nu-s obişnuită să spun toate aste în glas – nu am curaj poate.
Vă vreau sănătoşi, unde nu aţi fi…
Cu drag, eu – Cristina.
