Tind să cred că n-am suferit din dragoste, ci din prostie. Da, stau uneori şi mă minunez de cât de proastă am fost. Am avut ochelari de cal, pe ochi, şi dopuri de şampanie, în urechi. Suferinţa din dragoste nu ţi-o vindecă nici mama, nici prietena cea mai bună, nici comediile, nici alcoolul, nici distracţiile. Tot de un bărbat ai nevoie. Unul bun- pâine caldă. Se întâmplă să apară exact în momentul când se prăbuşeşte lumea peste cap sau puţin mai încolo, când te afli deja sub dărâmâturi. De salvat, tot te salvează, în ambele cazuri. Nu mori. Sigur!
Şi, când mi se aprindea jarul urii în suflet, mi s-a demonstrat că nu toţi bărbaţii sunt porci. Marea majoritate, chiar, nu sunt. Dar, cum nouă ne plac excepţiile, ne alegem cu cei răi. Eu, când am întâlnit bărbatul normal de bun, m-am minunat. Gesturile lui, normale, de altfel, erau pentru mine momente extraordinare. Mulţumeam la tot pasul şi i-aş fi pupat şi mâinele, şi obrajii, de încântare şi fericire. Aveam impresia că ăsta trebuie să fie ginerele pentru tata şi tatăl copiilor mei.
Am fost rezervată în a accepta complimentele, neobişnuită, fiind; că sunt frumoasă, de exemplu- când pentru altcineva nu eram niciodată de ajuns- nici tu ochi speciali, nici tu corp de gazelă, nici tu păr blond. Şi, când vine unul şi-ţi spune că arăţi bine, că e mândru să meargă cu tine, pe stradă- te uiţi la el ca la Dumnezeu şi te întrebi dacă nu e cumva doar Satana, deghizat, ca să te păcălească. Cu ce? Numai femeile şi bărbaţii ştiu răspunsul la această întrebare.
Abia după aceea nu mai urăşti bărbatul porc. Nu-l urăşti pentru că ţi-e milă de el şi de cele de l-or cunoaşte. Săracele. Urmează, apoi, o perioadă de învinovăţire- nu pentru că n-a mers relaţia din cauza ta, ci pentru că a mers prea mult chiar dacă, evident, era schiloadă de ambele picioare. El porc, tu catâr- cărând povara unei iubiri handicapate, în spate. Bineînţeles că te doare şi sufletul, şi inima, şi mintea.
Numai cu bărbaţii minunaţi reuşeşti s-o scoţi la lumină- aceea de la capătul tunelului. De acolo, tu decizi. Te asigur, însă, după ce cunoşti un bărbat simplu de normal, n-o să mai vrei un bărbat porc. Nu ştiu dacă asta vine o dată cu vârsta sau dacă contează cât de urâtă a fost relaţia anterioară. Unei fete/femei ar trebui să-i fie permis să întâlnească doar un bărbat rău- ca să se înveţe minte, nu ştiu, să nu mai mănânce mere din Paradis. Eva, Eva…
Vă doresc să întâlniţi bărbatul minunat. Există.
Filed under: de suflet:) 
