Ştiu-ştiu, e deja 3 Martie. În parcurile din Stadskanaal înfloresc ghioceii şi albăstrelele. Alaltăieri am fost să hrănim căprioarele şi cerbii (revin cu poze). Nu vreau să plec de aici. E incredibil cât de îngăduitor e timpul cu mine, îmi oferă posibilitatea să mă bucur de fiecare secundă. Am impresia că, din prea mult dulce, creierul meu se îngraşă cu amintiri frumoase, dar parcă poţi să zici nu? Dacă s-ar vorbi engleza aici, m-aş muta chiar mâine. Aşa, se amână, cine ştie până când…
Să aveţi o primăvară nesfârşită, până în iunie.
Filed under: de suflet:), Undeva în Olanda
