¤¤¤¤¤¤¤

Am vrut să dispar pentru cîtva timp. În aceste zile tot îmi e monoton.. fără nimic care să mi se întipăreasca undeva în minte sau inimă. Mi’am pierdut muza sau poate într’un fel sau altu interesul de alte lumi spre care tot aspir din timpuri.. Nu mai cred că lumea se poate oprin în loc pentru mine, căci zi de zi fiecare se grăbeşte pe drumul vieţii sale. Multe s’au mai întîmplat, însă nu cred că ar fi normal să le înşir pe o coală a amintirilor, pentru că sunt destul de sigură că totul va trece… Trăiesc uneori încă cu persoane din trecut, tind poate să aduc înapoi unele momente pe care nu le’am mai avut nicicînd, oameni pe care i’am iubit cu toată fiinţa’mi, şi pentru care eram în stare să fac orice mi’ar cere… acum e altfel, şi sunt dispusă poate să întorc durerea aia înapoi, însă nu cred că voi fi foarte mulţumită de rezultate, poate că vreau să mai retrăiesc odată ori poate că mi’e dor de acele senzaţii şi fluturaşi în stomac.. ori simplu mi’e dor de mine ceea ce am fost cîndva, cea care a iubit copilăreşte, care se găsea fericită din fiecare sunet sau sms.. Frînturile de aripi m’au făcut mai puternică, şi cred că indiferent de ce va fi în viaţa’mi vor fi doar din simplul motiv că eu mi’am dorit asta şi că nimeni nu are dreptul să mă judece, trebuie să simt că trăiesc. Nu mă mai plîng de singurătate pentru că mă resemn cu toate astea. Nu’mi permit să cer de la viaţă lucruri şi oameni pe care nu mi’i poate aduce în cale.. Contiui să merg, să visez, să’mi ţintez ochii închişi spre soare, şi să zîmbesc la gîndul că peste vre’o cîteva zile va fi primăvara. Mă trec rapid prin timp, îl simt cum îmi scapă printre degete, şi rămîne în urmă înercînd să’mi reînvie amintiri. M’am dezamăgit în oameni, defapt în oamenii pe care eşti dispus să îi ajuţi, şi pîn’ la urmă tot tu eşti cel rău că ţii la locul din banca de la şcoală.  Totul va trece, şi totul va fi spălat ca o pată a timpului. M’am obişnuit cu toate. Nimic nu’i, vechi sunt toate. trăiesc cu gîndul că am o menire pe pămînt, nu vreau să’mi dezamăgesc familia, şi mă iubesc prea mult. Mi se întoarce de la tot. Vreau simplu să’mi sădesc undeva un bob de fericire din care să măpot înfrupta mereu.. visez, ştiu.. asta mi se mai primeşte în aste’ zile. Tac…