Poate şi pare straniu, însă nu gîndesc la nimic, nu mai ştiu dacă mi’e bine ori nu, totul trece fără să îmi dau seama.. Nu
Plăcut.
mai doare nimic, inima bate în ritm normal, ochii văd alte persone.. Poate’s pustie pe dinăuntru, poate zîmbetul pare mereu o iluzie.. dar nu contează, pentru că oricum majoritatea nu vor putea înţelege gîndurile unui om ce nu ştie la ce se gîndeşte.. ceva tipic pentru mine. Simplu nu mai ştiu ce vreau. M’am plictisit de tot. Sunt în căutare de ceva nou, căci trecutul a ars din mine speranţe şi părţi care mai credeau în oameni şi minuni, totul a trecut. Azi, nuştiu cine sunt, nuştiu ce vreau, nuştiu ce gîndesc. Tac, privesc în jur şi realizez că e timpul să trăiesc fără un ţel anume, sigur, vise şi dorinţi fiecare avem.. trebuie să cred în mine, în majoritatea m’am greşit.
