Poate uneori sunt momente cînd te grăbeşti mergînd fugind pe stradă cu caşti în urechi şi un ghiozdan greu, obosită, ascultînd una din melodiile pe care nici nu prea le auzi pentru că gîndurile tale zboară departe. Te mişti, însă îţi fură privirea un cuplu fericit ce merg de mînă pe lîngă tine, părînd atît de fericiţi, atît de norocoşi că s’au găsit într’o lume atît de mare.. Uiţi de tot, te bucuri odată cu ei.. poate şi zîmbeşti, uiţi de tot.. nu mai auzi muzica din căşti,pentru că gîndurile tale au un glas mai puternic, pentru că te gîndeşti şi nu îţi poţi da seama cum ai pierdut printre degete fericirea care o primeai cîndva, pentru că undeva în adîncul sufletului îi invidiezi pe acei tineri, şi nu îţi poţi da seama de ce… Crezi că singură îţi e bine, că poţi fi fericită şi fără cineva alaturi, pe cînd realizezi că e o prostie, şi că fericirea nu constă doar în simple zile ce pleacă de la tine fără a lăsa în urmă nici o amintire.. E adevărat că oamenii vin şi pleacă din vieţile noastre, însă atunci cînd într’adevăr îţi dai seama că fericirea nu e lingă tine,pare să fie destul de departe, şi că doar pare o iluzie cu care trăieşti şi din care mănînci zilnic.. În acele momente, pe strada aia… defapt relizezi că eşti prea singură şi că la tine nu e aşa..
Asta e despre tine, încercînd să redai fericire sufletului.
