Şi cît nu m’aş chinui eu, nu pot găsi fericire completă în lucrurile simple ce mă înconjoară, sau poate uneori nu simt şi nici nu înţeleg ce fericire ar putea emana zile monotone, cu acelaşi program, cu aceleaşi feţe pe care le detest uneori.. Şi în adîncul sufletului nu mi’e bine, însă nu vreau să dau asta pe faţă.. pentru că pare mereu bine dispusă, cu zîmbet şi plăcută.. pe cînd defapt nu’i nimic, e o imagine cu care i’am obişnuit pe toţi. Mă aflu într’un dezechilibru, mintea spune una.. inima simte alta.E un haos total, e o lume în care mă simt obligată să trăiesc, ţi pe care trebuie să o accept ca drept fiind ” adolescenţă ” .. departe de a fi una normală.
Merg la culcare, îmi simt capul pe umeri prea greu, şi deja refuză să mai gîndească. Voi trece peste, voi ajunge înainte.. pot, sper şi cred.

Cu astă melodie am trăit azi. Mi’a ars sufletul, mi’a trezit amintirea unor alţi ochi albaştri..