- Să tacă. Pentru ce? Pentru că oamenii nu te înţeleg corect, aud ce tu nu pronunţi, şi îşi imaginează un amalgam de ideii aiurea.
- Să lupte. Pentru ce ? Pentru că te’ai săturat să fii singură prin ploaie şi vînt, ai nevoie să îţi zîmbească cineva după firul telefonului.
- Să se prefacă că îi este bine. Pentru ce ? Să nu creadă toţi că eşti într’atît de slabă, pentru că ştii şi tu că ai trecut prin destule în scurtul timp din viaţa ta, nu ai cum să te dai bătută acum.
- Să îşi dorească fericire cu orice preţ. Pentru ce ? Pentru că fericirea e o stare de bine, pentru că atunci cînd eşti fericit poţi simţi că treieşti cu adevărat, şi atunci cînd traieşti nu te saturi.. aştepţi cu nerăbdare zile în care fericirea ta va fi mai mare, şi tu vei putea simţi gustul a fiecarei secunde de timp.
- Să nu fie fiecare zi le fel. De ce? Pentru că mă trec doar odată prin viaţă, fiecare zi e unică şi nu va mai putea fi repetată. Îşi doreşte ca fiecare zi să fie specială, ca atunci cînd îi va sosi ceasul să nu îi pară rău de nimic, să plece cu sufletul împăcat ştiind că i’a fost frumoasă viaţa.
- Să nu fie singură. De ce ? Pentru că singurătatea o scoate din minţi, treptat… Uită a vorbi, se pierde de la lume, nu are chef de nimic. E rece, frig şi întuneric. Singurătatea e o stare mai mereu euforică, care nu vine niciodată singură.
- Să nu aibă frică de nimic. De ce ? Căci frica o face să se simtă mai slabă, sleită de puteri, cu o dorinţă arzătoare de a nu face ceva. Atunci cînd o cuprinde frica, e tăcută şi atentă la fiecare bătaie rapidă a inimii.. Nu are cine să o apere.
- Să doarmă mai mult. De ce ? Pentru că atunci cînd doarme doar visele sunt vii în capul ei.. Gîndurile, dorinţile, temerile, dorul, lumea dispare, şi ea e nimic.. doar un trup întins pe un cearşaf rece.
- Să nu’şi audă gîndurile. De ce ? Pentru că dacă nu vorbeşte mai cu nimeni, gîndurile’i fac un zgomot asurzitor în mintea’i.. Nu poate să le spună să tacă, sunt de neoprit..
- Un trup şi o inimă caldă alături. De ce ? Are nevoie de culoare pentru lumea ei, singură cu inima ei grea nu e în stare.
- Spirit de sărbatori. De ce ? A fost mai mereu singură la aceste ocazii ce se celebrează în familie, ea nu a avut’o. O doare mereu că nu are cui face un cadou, sau că ştie că va dormi de Crăciun…
- Să’şi ia cartea preferată în mână şi să citească. De ce ? Pentru că sa săturat de realitatea ei, vrea o altă poveste. Are nevoie de o pauză de la realitate…
- Vrea să nu se mai gîndească la nimic şi simplu să’şi ducă trupul în pat, să nu fie nimic într’o lume atît de mare.. Pur şi simplu să doarmă, uitată de toţi cu un perete rece şi verde şi cu un ursuleţ primit cadou de la un prieten din copilărie. Trist. Ce ai în suflet, ţine drept infomaţie pentru tine.. Aşa e mai bine.
