SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. Asta e dată de DEX, însă pentru mine defapt are cu totul o altă definiţie.. pentru că eu o trăiesc, mi’e o prietenă devotată şi e peste tot, în orice colţ rece ai sufletului…
Cînd nu am pe nimeni alături, ea mă presează, îmi aduce cu ea mustrări de conştiinţă, amintiri ce dor din trecut. Singurătatea mea este întuneric, frig, rece, linişte, oboseală. E unica prietenă ce e acolo cînd mi’e bine, şi atunci cînd mi’e rău mă sugrumă, o lăs în pace.. facă ce o vrea. Acum nu mai contează, oricum nu mii a lume, a viaţă sau a trăi.. mâine sper că va fi bine însă tot voi fi singură cu singurătatea mea. Nu e simplu, e doar obişnuinţa… Mi’e frică de ea, însă sunt obligată să o iubesc.
