Cui îi lene nu a scris acum despre demisia lui Tarlev şi politica din ultimele zile. Eu sunt unul harnic, de ce să nu scriu şi eu. Pe mine mă miră lumea jurnaliştilor şi a aşa numitor politicieni sau economişti de scară naţională. Încep să opereze cu cifre, bugete planuri grandioase, strategice. Încearcă să demonstreze că o anumită acţiune a guvernului sau a preşedintelui de a reunifica ţara sau a o dezbina sunt rele sau bune. Similar cum se duc iubitorii de pictură la o galerie şi încep să explice în cuvinte măreţe ce a dorit pictorul să exprime în pictura sa, însă în realitate pictorul era poate beat când o desena. Toţi politicienii urmăresc doar un singur scop, să acumuleze câţi mai mulţi alegători, să poată rămânea la cârmă, restul sunt fleacuri. Comuniştii încearcă să atragă tinerii, cei care înca nu au simţit pe pielea lor comunismul, şi promiţându-le câţiva bănuţi, pe care le-au promis şi bătrânilor care deja au murit. Frontul încearcă să atragă femeile, declarând că în parlament o să fie 50/50. Oameni buni nu scriţi prostii, dacă nu sunteţi implicaţi într-o decizie, niciodată nu o să ştiţi scopul real al altuia.