Singură cu gînduri calde.

Trăiesc, defapt mă strădui din răsputeri să supraveţuiesc. Mă chinui zi de zi cu gîndul că trebuie să fiu tare, că mai am de îndurat încă un an ş’ ceva singurătatea asta ce mă sugrumă. Sufletul îmi răcneşte într’o voce mută. În jur e totul linişte, e frig . Obişnuiesc să îmi aud doar inima – uneori străină. Spun cu voce tare că m’am săturat de tot, uit… apoi mă pierd prin gînduri, mă ridic… mă readuc la normal. Sunt puternică, mereu am fost. Sunt momente cînd iau decizii pe care mai apoi le uit. Sunt clipe cînd nu îmi doresc nimic, doar cineva care ştie cum să mă îmbrăţişeze, să mă privească tăcut, să îmi redea senzaţia că nu sunt singură. Ştiu, acolo undeva.. nu contează unde anume, este cineva care se gîndeşte la mine, asta mă linişteşte, şi mă face să vreau cu nerăbdare să vină o altă zi, în care dimineaţa să îmi aducă noi puteri, noi locuri în minte pentru gînduri mai calde… Acum sunt sătulă de lume. Plec să îmi hrănesc gîndurile…..