Am lasat sa treaca putin nebunia zilei, ca sa simt ca scriu asta si imi aud gandurile, in timp ce tastez. Eu am zis ca sunt romanca, chiar daca cei de acasa, din Moldova, m-au judecat pentru asta, iar cei de aici, mi-au reprosat, precum ca, vezi, nu sunt, deci sa nu-mi atribui statutul, daca nu-l am.
Iubesc Romania pentru ca mi-a oferit sansa la o educatie mai buna. Iubesc Romania pentru ca, pe timpul rusilor, a fost loc de adapost pentru bunicii mei. Iubesc Romania pentru studentii romani care, in aprilie 2009, strigau Jos Comunismul alaturi de studentii de la Chisinau.
Iubesc Romania pentru ca a fost locul care mi-a gazduit adolescenta, 4 ani de liceu si 3 ani de Facultate. Iubesc Romania pentru prima mea experienta la munte, la varsta de 18 ani, cea de la mare, la 20, si cea din Delta, la 22. Iubesc Romania pentru primul meu loc de munca, implicit primii mei lei platiti la Stat.
Iubesc Romania pentru toti cei 8 ani in care am invatat lucruri si lectii de viata; pentru oamenii frumosi pe care i-am cunoscut. Iubesc Romania pentru ca aici, mancarea de acasa a fost mai gustoasa, iar dorul mai de apreciat. Iubesc Romania pentru ca mi-a dat sansa zilei de azi, speranta zilei de maine.
Iubesc Romania pentru ca mi-a devenit a doua casa, unde mi-am fost si mama, si tata. Iubesc Romania pentru Metrou, chiar daca ma pierd si pentru trenuri, chiar daca intarzie. Iubesc Romania pentru ciorba de burta si cea de perisoare, pentru merdenele si covrigi cu mac.
Iubesc Romania pentru toate momentele mele de iubire, dor si vise. Pentru amintiri, pentru prietenii, pentru experiente. Daca buletinul nu ma face romanca, decat cu actul, ca intro casatorie, eu tot maritata ma simt, si responsabila, si fidela, si mandra!
Filed under: de suflet:)
