O săptămînă destul de încărcată, mîine e vineri.. cît am aşteptat! Sunt obosită, m’am obişnuit să nu mă simt, să uit de mine cu gînduri atît de departe, să fiu mai mereu ocupată pentru a nu simti singurătate.. E bine, în tot şi în toate. Adevărul e că am obosit prea mult de lumea asta secundară: şcoală, cărţi, lecţii, adăugătoare, baschet, trezitul de dimineaţă!
Acum nu am cui să mă jelui, pentru că toţi cei din jur se confruntă cu problema asta. Am obosit, totul e într’o mişcare prea rapidă şi asta mă bucură uneori. Nu m’am pierdut nicăieri, nu am timp.
Fericită sunt, în suflet nu sunt singură. Inima e caldă, sîngele circulă) ştiu că e cineva acolo care mă iubeşte, se gîndeşte şi îi este dor. Doarme ca un îngeraş. E o lună deja. Mii bine, e totul perfect cînd e vorba de noi. Ce trebuie mai mult pentru fericire?! p.s EL alături.
