Am zis să nu vă las în ceaţă, după cele povestite cu instalatorul şi să vă spun şi vouă ce a fost şi de ce n-o să mai fie. Mark, că aşa îl cheamă, a fost căsătorit şi are doi copii din relaţia anterioară. N-am nimic împotriva omului şi îi doresc tot binele din lume, că e un om de treabă, dar eu nu-mi doresc nimic din cele menţionate. Eu vreau să încep de la zero cu cineva, eu vreau să am propria familie, fără un soţ rup în weekend-uri, ca să-şi vadă cealaltă familie. So- that’s all.
Cu Vasile, însă, e altă mâncare grecească. Nu avem timp unul pentru celălalt, chiar dacă ambii ne dorim să ne reîntâlnim. Baiatul îşi face studiile la medicină, lucrează ca voluntar la spital, pentru practică, iar în weekend, când eu sunt liberă, el face ture de noapte. Plus la asta, locuim în oraşe diferite, ştiţi şi voi, the story of my life: IF I WANT SOMEONE, THEY DON’T WANT ME. IF SOMEONE WANTS ME, I DON’T WANT THEM. IF WE BOTH WANT EACH OTHER, THEY LIVE IN NARNIA OR SOME SHIT. Am convenit, împreună, să încercăm. Ce? Să ne revedem, cel puţin.
Filed under: My life in UK
