NOI NU UITĂM !Poate aș fi vrut, dar nimeni nu mă întrebase. Astfel, în dimineața zilei de 1 decembrie, văzusem pentru prima dată lumina zilei undeva prin maternitatea din Chișinău. Probabil, pe la acea ora, fără ca să știu, încă se făceau pregătirile pentru a cinsti pentru prima dată ziua de 1 decembrie în toată România. Cam în acea dimineață, într-o republică încă sovietică, cu acte întocmite într-o limbă străină de cea vorbită de mama, pornisem încet pe cărărușa vieții, într-o lume ce avea s-o cunosc mai apoi.
Odată cu scurgerea timpului, creșteam și eu. Eram micuț, habar nu aveam ce se găsea peste Prut și nici nu știam pe unde curge Nistrul, știam doar că vorbeam o limbă moldovenească și ca sunt moldovean, neavând nimic în comun cu țara România, cu țiganii sau ucrainenii. Ăsta era adevărul pentru mine și nu aveam acces la altul, ăsta era sistemul în care creșteam eu, o astfel de educație am primit la școală. Probabil să fi fost destinul, influența acelei zile din care am pornit la drum, sau doar o bună „imunitate” la minciună, dar moldoveanul din mine s-a dovedit a fi la fel de român ca doina ciobănașului, poezia lui Eminescu sau iarba din carpați. Astfel, am ajuns ca azi să mă implc activ în promovarea valorilor și culturii românești cu scopul de a realiza în sfârșit idealul de regăsire a tuturor românilor într-un singur stat, România. Uniți!
Generațiile tinere creșteau pe odnoklassniki, părinții plecau peste hotare, bătrânii votau comuniștii, politicienii se îngrășau. Curajoșii mureau.
Revenind la țărișoara nostră dintre Prut și Nistru, lucrurile nu sunt de lăudat. Generațiile tinere creșteau pe odnoklassniki, părinții plecau peste hotare, bătrânii votau comuniștii, politicienii se îngrășau. Probabil în așa mod aș rezuma ultimii ani din viața acestui colț de țară, așa am văzut-o eu pentru-că alta nu a fost. Corupția rodea buzunarele, sărăcia ucidea vise iar ultimii care mai promovau deschis ideea de Unionism, au fost uciși. Oricine care promova românismul deschis în ultimii 20 de ani pe acest colț de pământ a fost lichidat, și nu sunt deloc puțini: Ion și Doina Aldea Teodorovici, cei care nu s-au temut să cânte versul “Trei culori și-o singură iubire, Românească! ” , au fost omorâți într-un accident rutier în anul 1992.
Nicolae Costin, primarul orașului Chișinău, cel care dădea denumiri românești străzilor din capitală, omorât cu cesiu radioactiv în anul 1995.
Gheorghe Ghimpu, omul care nu a avut frică când a arborat tricolorul pe parlamentul republicii, omorât într-un accident rutier, anul 2000.
Grigore Vieru, poet al cărui vis nu a fost să zboare în cosmos, dar să treacă Prutul, a fost omorât prin aceiași metodă, accident rutier, anul 2009.
Și multe alte nume: Mihail Garaz, poet și publicist omorât în anul 1990. Dumitru Moldovanu, tânăr patriot omorât în 1990. Grigore Vârtosu, un patriot căzut în anul 1992 pe câmpul de luptă de pe Nistru. Ion Vatamanu, poet și publicist omorât în anul 1993. Și nu doar ei, lista poate continua cu Ion Dumeniuk, Petre Teodorovici, Lidia Istrati, episcopul Doremidont etc. Toate aceste crime, nu sunt decât un motiv în plus care ne obligă să luptăm în numele adevărului.
S-a scurs și timpul clasei actuale de politicieni...
În ciuda faptului că a fi unionist e o crimă în fața ocupantului, că unioniștii sunt marginalizați în Republica Moldova și că românismul nu mai e la modă pentru unii tineri, ceilalți nu rămân indiferenți și luptă în continuare pentru idealul de unitate națională. Astăzi poporul, mai ales după ultimii ani, recunoaște că Republica Moldova este un stat eșuat,o bucată de țară care nu are viitor, fiind ruptă și furată zilnic de bandiți și mafioți. Nimeni nu mai privește optimist în viitor, ultima picătură de optimism s-a scurt în anul 2009, acum s-a scurs și timpul clasei actuale de politicieni, care și-au arătat fața adevărată în acești doi ani. Sărăcia și nivelul prost de viață a ajuns la apogeu. Astfel suntem în pragul unei activități sporite din partea tinerilor și a poporului de a repara greșeala făcută acum mulți ani în urmă, avem unica ocazie și suntem pe cale de a realiza Unirea după 200 de ani de la ruperea teritoriului dintre Nistru și Prut din corpul României.
Istoria se repetă întodeauna, anul 1918 nu a rămas în uitare... Acest articol participă la concursul “Unirea românilor văzută din Basarabia”
