Cred că unele lucruri merită să fie scrise, nu pentru că ar fi importante, ci pentru că se întâmplă, prin simplitatea sau complexitatea lor. De ce să mint, nu i-am răspuns; ba mai mult, intenţionam să îi dau azi banii pentru reîncarcarea telefonului- deşi înţeleg gestul lui foarte drăguţ- nu pot să accept un “dar” de 20 de lire, de la un străin, nu?
Prea târziu, cred.
Când am ajuns acasă, instalatorul meu plecase deja. A strâns toate ziarele, a aranjat frumos toate sticluţele şi cutiuţele mele din baie, cred că a dat şi cu mopul, a reparat priza din bucătărie, dar nu ştiu dacă din propria iniţiativă sau la indicaţiile proprietarului… Pe masă, lângă fierbătorul de apă, am găsit o pungă de zahăr şi mesajul “You need some sugar, girl.”
Cred că, în cazul lui, expresia “When life gives you lemons” (or bitter girls) s-ar putea completa cu “just buy some brown sugar.” Ştiţi ce e amuzant?- e a doua cutie de zahăr, în ultimele 6 luni, pe care o primesc de la un bărbat. Nu în zadar mi-oi fi ales numele de Grapefruits, nu?
I-am trimis mesaj, de i-am mulţumit pentru zahăr, pentru codul de reîncărcare, pentru priză şi pentru faptul că a fost drăguţ, dar că banii tot trebuie să îi înapoiez. Mi-a răspuns să-i dau doar banii de zahăr, că pe ăia de telefon îi primeşte înapoi, aşa cum i-a fost înţelegerea cu vânzătorul…
Cât o mai fi kg de zahăr?
Filed under: de suflet:)
